Cand am inceput blogul acesta, am facut-o timid, habar nu aveam ce trebuie sa fac si nici ce va urma. Era o perioada in care multe persoane ma dezamagisera si cercul cunoscutilor se restransese simtitor. Simteam nevoia de ceva nou, al meu. In plus, eram foarte activa pe un blog al parintilor, unde vorbeam ca fetele. Si asa a luat nastere blogul.
Intre timp a devenit ceva fara de care nu prea imi vad zilele. Blogul si pagina lui de facebook sunt parte din lumea mea. Chiar daca mai sunt mici neplaceri uneori, macar stiu ca omul care ma judeca de pe partea cealalta nu ma cunoaste, asa ca o critica fara fond ma supara doar pe moment.
Imi place sa scriu, nu ma consider talentata, nu ma laud cu premii literare, dar ce stiu e ca macar scriu corect gramatical(bine, imi mai scapa cate o prostioara, mai ales cand am o zi grea la scoala, parca nu mai leg propozitii cum trebuie š ). Dar, in principiu, nu am fost degeaba la scoala.
Ma bucura fiecare comentariu al vostru, am aflat lucruri frumoase si utile de la voi. Imi place cand imi spuneti ca ati incercat o reteta de-a mea duminica trecuta sau cand va fac curioase sa rasfoiti o carte anume. Imi place sa imi cereti un sfat legat de bibliografia scolara pentru copilul vostru, de eruptia dintisorilor, de un proiect didactic si cate altele. Inseamna ca din cei 4000 de oameni care au trecut pe pagina mea de facebook si din cele cateva sute care se perinda pe blog, cativa au vazut in mine o prietena. Iar asta ma face cea mai fericita!
Nu am pornit blogul ca sa primesc bani si altele, au venit natural, din munca mea. Dar nici nu voi fi ipocrita, cum am vazut ca se poarta, sa spun ca am primit numai propuneri de colaborare, de parca as fi cel putin vedeta internationala. Nu, pentru fiecare concurs sau surpriza pe care v-am oferit-o, pentru fiecare lucru pe care l-am primit am scris mii de e-mailuri de cand am blogul. Am si propus, dar mi s-a si propus, deopotriva.
Fiecare articol necesita timp, mai mult sau mai putin, depinde de tema. Nimic nu e simplu, asta daca vrei sa fii serios si sa faci un lucru bun si frumos. Dar imi place asa de mult, incat nu as renunta vreodata! Ma vad pensionara, cu ochelarii pe nas, printre doua fulare crosetate scriind un articol š
Am incercat sa imi fac si prietenii virtuale cu cateva bloggerite, dar nu e loc, domle. Putini oameni inteleg ca e loc pentru fiecare si ca – daca esti bun- vei reusi oricum! Eu una am ajutat bloggerite la inceput, de ce nu? Sunt cateva fete cu care chiar as putea sta la o masa, „nevirtual”. Cateva se stiu, m-au ajutat cu unsfat, cateva vor fi surprinse sa stie ca le apreciez. Cred ca le voi dedica un articol, la un moment dat. Intre noi fie vorba, am prea multe idei si nu toate se concretizeaza.
Ce vreau sa spun, ca sa nu va plictisesc prea tare, e ca un blog e ceva personal si – chiar daca scrii si articole sponsorizate sau participi la concursuri pentru bloggeri- macar da o nota personala.
Kaiyo Aino
Ma regasesc in tot ce ai spus in acest articol.
Chiar daca nu ne cunoastem nici macar virtual, iti urmaresc blogul (chiar daca nu sunt comentator infocat din fire), dar articolul acesta m-a facut sa te plac si mai mult. Putine persoane recunosc cu onestitate lucrurile pe care le-ai spus tu.
Ana Naghi
Catalina, putina lume ma cunoaste cu adevarat, dar cine m-a cunoscut, mi-a ramas prieten. Eu sunt foarte sincera de felul meu si numai cine apreciaza asa ceva ramane. Cine nu, nu.
Iti multumesc pentru aprecieri! š
Monika Erzsebet
Si eu am pornit un blog candva si stiu ca necesita timp si nu poti sa scrii fara suflet, cu fiecare articol dezvalui si o particica din tine.. e de apreciat fiiecare blog doar atat am vrut sa iti spun š
Ana Naghi
Asa este, pui suflet sau asa ar trebui sa fie. Cand nu voi mai pune suflet, nu voi mai scrie.
Mihaela Bolea
MÄ bucur sÄ cunosc omul frumos din spatele acestui blog. Ana, Ć®Å£i doresc din suflet multÄ sÄnÄtate, Ć®n rest, toate celelalte vin de la sine, cu multÄ dÄruire Åi iubire Ć®n tot ceea ce faci.
Weekend minunat! ā„
Ana Naghi
Multumesc, Mihaela! Asta imi doresc si eu- sanatate- in rest, vor veni ele toate
Spunsieu
Ai dreptate, un blog contine lucruri spuse din suflet, nu exercitii de stil si literatura si cred ca tu ai reusit sa te apropii cu multa caldura de cititorii tai. Cat despre locul fiecaruia, ma gandesc ca internetul asta e atat de mare, cuprinde gandurile a milioane de oameni, e absurd sa ai impresia ca te impiedici de cineva.
Ana Naghi
Ai fii surprinsa sa stii cate rautati sunt sau cate „prietenii” asa, doar sa fac si eu PR pe seama altuia. Eheee…
madalina
Esti minunata…ador ceea ce fc ador hiarfelul tau de a pune problema si da chiar se simte ca pui suflet…citesc articolele tale cu sufletul la gura si am simtit de multe ori amicitia ta si ajutorul tau fapt pt care iti multumesc si ti doresc multa multa sanatate si putere pt a putea trece peste tosate greutatile!!! Cu mare drag prietena ta virtuala sper sa nu ti fie cu suparare te imbratisez
Ana Naghi
Iti multumesc, Madalina! Pentru astfel de aprecieri merita sa ai blog. Sa stii ca cineva tocmai a primit un raspuns de care avea nevoie sau ca pur si simplu i-ai facut mai frumoase ultimele 5 minute, in care ti-a citit articolul e cea mai mare recompensa! š
Andreea Ceaus
ce frumos ai scris :* ….nu trebuie sa ai multi prieteni in jurul tau…putini dar buni….si o sa mai apelez la experienta ta de profesor…m-ai ajutat tare mult..multumesc si pupici
Ana Naghi
Corect! Putini, dar buni.Tocmai de asta si spun ca, din cei peste 4000, daca 3 imi cer un sfat sau ma saluta, eu sunt fericita. š
Daniela Zaharia
Ai cam cazut in oala cu melancolie :)) E vineri seara, distreaza-te, uita-te la un film, citeste o carte si mai ia si tu o pauza de la postari :)))))))))
Am glumit, cred ca te-ai prins!
Iti doresc mult spor in tot ce faci si multa, multa sanatate!!!!! ca sa nu ma mai intristez cand vad postarile de genul: ma doare, am racit, sunt la spital…si altele……
Ai grija de tine, fiindca e pacat ca asa un suflet frumos sa isi aiba culcusul intr-un corp bolnavior š
Pupici :*
Ana Naghi
Daniela, nu esti departe de adevar, e ceva melancolie la mijloc…
Cand ma gandesc ca in alti ani nici macar nas infundat nu aveam toata iarna, iar acum am sistemul imunitar la pamant si toate ma incearca, nu pot sa nu ma necajesc putin.
Iti multumesc pentru cuvinte, inseamna mult pentru mine! š
Maria Elena
Cat de frumos ai spus, draga mea Ana ! Nu am blog, citesc de ceva timp ce scrii aici, pe blogul tau, si o fac cu cea mai mare placere! š
Ma bucur alaturi de tine, ma intristez cand aflu ca nu-ti este bine ( desele internari, racelile…si alte neplaceri ), iti sunt alaturi cand ai nevoie de cineva..ce-i drapt doar virtual, nu ne-am cunoscut pana acum in realitate… dar n-as refuza daca s-ar ivi ocazia !
Tu, in acest blog, ne ajuti, ne indrumi, ne ghidezi, ne bucuri cu articole care de care mai vesele, mai interesante, mai aromate, mai atractive…si eu iti multumesc pentru tot efortul pe care il depui ! <3
Pentru fiecare concurs ce-l sustii aici pe blog dar si pe pagina ta de Facebook, ai mult de furca, atat cu sponsorii ( sa fie seriosi, sa fie siguri, sa se tina de cuvant in a trimite in timp util premiile…) , dar mai ai de furca si cu cei ce participa ( au fost nu o data situatii in care o persoana a incercat sa fraudeze mai finut sau grosolan participarea la vre-un concurs, in speranta ca va castiga premiul 1 sau premiul cel mare ).
Ai timp, sau mai bine zis iti faci timp si te imparti in multe parti : serviciul, sotie, mama, aici pe blog si pe facebook si prin multe alte activitati….extra , sa zic asa š !
Nu pot spune decat, felicitari pentru tot ceea ce faci peste tot , multa sanatate, ca este cea mai importanta si cea mai esentiala si succes pe mai departe, sa ajungem sa ne anunti ca ai ajuns safaci unele lucruri ce iti doreai de mult sa le faci !
Pupici muuulti si muuuulte imbratisari !
Noapte buna, somn usor si odihnitor sa ai ! š <3
Ana Naghi
Doamne, Maria, ce ma bucura comentariul tau! Eu stiu deja cine citeste de placere si cine a ajuns sa ma cunoasca un pic. Stiu de mult ca tu esti una dintre fiintele pentru care acest blog exista. š
Atat imi doresc cu adevarat(exista dorinte materiale, dar palesc in fata acesteia) : sa fiu sanatoasa, sa fiu din nou ca inainte.
Si mai sper sa reusesc sa fac tot ce imi propun si sa impart bucuriile cu voi, ca de tristeti m-am saturat. š
Maria Elena
Draga mea, eu sunt si mai bucuroasa, pentru ca existi, ai un blog absolut fantastic si depui mult efort sa fie asa cum este. Si mai sunt bucuroasa ca te-am cunoscut ( atat cat se poate spune, pentru ca ne stim doar virtual š ).
Multa sanatate iti doresc, sa-i ai pe cei dragi alaturi, ca in rest se mai rezolva unele lucuri si din mers ! š
Si da, sa ajungem in situatia in care sa aflam si sa ne impartasim aici, numai ganduri si vesti bune si frumoase !
Te pup si te imbratisez cu drag ! š
Bianca Roxana Anitei
Te pupam!
Ma faci sa ma pun si eu cu burta pe ‘blog’, numai de dragul de a aduna in jur prietene bune cum ai tu!
Ma bucur ca ai gasit multumire in coltisorul acesta de lume in care ne dam intalnire toate zi de zi in jurul postarilor tale!
Ana Naghi
Da, pentru asta merita cu adevarat sa ai blog, lasand la o parte recompensele materiale ce mai apar, ocazional: multumirea ca ai un coltisor al tau care iti bucura sufletul. š
Pai daca iti doresti si tu un coltisor, fii constanta cu blogul. Depinde ce asteptari ai de la el.
Si eu va pup pe toti care imi sunteti alaturi!
Bianca Roxana Anitei
Eu nu am nici o asteptare de la blogul meu si nici nu as avea cum sa fiu constanta: nu am nici inspiratie nici timp destul ca sa fac treaba buna.
Mi-a trecut prin minte de zeci de ori sa organizez cateva concursuri cu premii oferite de mine, canu mi-ar fi greu deloc sa impart ceea ce am, dar ce ma fac eu dupa? Vis a vis de cititorii obtinuti astfel ajungi sa ai o obligatie care pe mine ma sperie teribil, aceea de a oferi ce ai mai bun, ca ei sa nu fie dezamagiti de ceea ce citesc..
Una e sa imi iau o pauza mica sa ma inscriu la cate un concurs pe alt blog si alta e sa fac o postare de calitate care stii bine cat timp si efort implica.
Acum ma uitam ca sunt cateva campanii frumoase pe Blogawards, poate am vreo sclipire in aceasta seara;))), ca tot pomeneam de scris…
Ana Naghi
Ai dreptate, eu continui sa scriu pentru ca imi place, pe de-o parte, dar si pentru cititorii fideli, cei care au ramas pe aici, indiferent daca au fost sau nu concursuri.
Poate cand copiii vor mai creste, cine stie? š
andreEA
si pe mine ma bate gandul sa ma apuc…momentan nu am curajl necesar:)
Ana Naghi
Imi place cum suna „nu am curajul necesar”, parca ar trebui sa pleci la razboi. š Adevarul este ca e o lupta sa mentii un blog si sa faci lucruri frumoase, ca de duzina nu e greu deloc.
Cand iti gasesti curaj si ai nevoie de un sfat, sunt aici! š
Mihaela
Mie imi place cum scrii pentru ca bunatatea si sinceritatea ta ajung la mine cu fiecare articol. Asa cum ai spus, un blog e ceva personal si fiecare il abordeaza cum vrea.
Ana Naghi
Iti multumesc, Mihaela! Ceea ce mi-ai scris tu inseamna o mare bucurie si incurajarea de a merge mai departe! š
Mioara Hus
Pana la prima colaborare cu tine, nu ma interesa nici cum arata un blog, aveam o idee vaga despre ce insemna „blog”. Apoi am descoperit blogul tau, am inceput sa citesc articolele si mi-au placut din start! Mi-au placut si-mi plac articolele tale pentru ca sunt scrise intr-o maniera „scriitoriceasca”, ca sa zic asa, nu trantesti doar niste cuvinte goale si semne de punctuatie, pui suflet, sentimente, dai o forma articolelor, in functie de continutul lor. Am incercat sa citesc articole si pe alte bloguri, dar de cele mai multe ori, nu reusesc sa citesc articolele pana la sfarsit din cauza stilului agresiv in care sunt scrise si a greselilor gramaticale, de ortografie si punctuatie, care ma deranjeaza enorm de mult (defect profesional š )!
Asa ca, am ramas fidela blogului tau, esti mai calda si mai aproape de sufletele noastre, ale celor ce te urmarim, iti citim si apreciem articolele si intreaga munca! Asa reusim sa aflam informatii diverse, sa facem schimb de retete, sa primim si dam sfaturi, sa ne bucuram impreuna, sa trecem peste greutati si tristeti, sa ne descoperim, sa ne cunoastem, sa socializam virtual! š Eu am avut prilejul sa te cunosc si personal si sunt mandra ca am legat o prietenie frumoasa si sper sa fie cat mai durabila!
Mult succes in continuare, multa sanatate, sa ne fii mereu aproape si sa ne inseninezi zilele! <3
Ana Naghi
Mioara, eu sunt norocoasa ca am cunoscut un om ca tine! Cum spuneam la inceputul articolului, multa lume m-a dezamagit. Iar faptul ca acum am o prietena ca tine e cel mai mare castig! Stii tu: in calea unei prietenii adevarate nu stau cateva sute de km š Si prietenia nu se masoara in cantitatea intalnirilor, ci in calitatea faptelor, chiar daca e vorba de un sfat.
Iti multumesc! <3
Rauta Monica
eu am ajuns pe blogul tau datorita unui concurs dar am ramas si citesc cu drag toate articolele :*