Nu, nu e un alt articol scris de un autor care nici macar nu este parinte… Nu, e articolul unei mame aflate intr-o dilema: cum sa imi cresc copilul?
Daca ar fi sa iti dau un raspuns sincer, negandit, spus asa cum imi vine fix in momentul asta in minte, acesta ar fi: Habar nu am!
Nu radeti, ca nu e de ras, mai degraba de plans. Cel putin din punctul meu de vedere. Ori eu sunt depasita de situatie, ori am un copil prea destept si cu o personalitate mult prea puternica. Oricum as privi lucrurile, rezultatul e acelasi, se lasa cu un oftat luuuung.
Daca viata asta ar fi o teza, la subiectul cum sa imi cresc copilul as avea mari probleme. Mi se pare extraordinar de greu(si nu ii cred pe cei care spun contrariul!) sa gasesti cea mai buna metoda de a-ti creste si educa progenitura. Sa fiu o mama permisiva? Autoritara? Prietena a copilului meu? Sa fie militarie sau democratie? Prea multe intrebari!
Bineinteles ca ar fi asa simplu sa existe o reteta universal valabila. Dar cum sa fie posibil asa ceva cand fiecare copil, fiecare parinte e un individ unic?!
O imbinare a metodelor mai sus amintite sa fie solutia? Inca un semn de intrebare.
Eu am incercat sa fiu in primul rand prietena fiicei mele. Sa fim deschise una cu cealalta, sa ne spunem adevarul si numai adevarul, sa o ajut sa descopere lumea fiind acolo, langa ea. Parea sa functioneze. Pana la punctul in care fiica-mea a descoperit ca uneori adevarul poate fi spus…altfel. Pana la punctul in care mi-am dat seama ca nu e suficient sa fii doar prietena copilului tau si ca este, inevitabil, nevoie de unele limite. Nu unele absurde, dar fara limite copilul e destul de confuz. Si totul se duce de rapa.
Am avut momente de militarie. Parea sa functioneze pe moment, potolind uraganul Ema. Dar ma privea ciudat si imi spunea ca se muta la mamaia… Iar eu nu ma simteam deloc bine. Noaptea, dupa ce adormea, o magaiam pe parul balai si plangeam, regretand momentele in care fusesem prea dura cu ea.
*sursa foto: yulindaslife.blogspot.com
Rabdare… E buna cand o ai, groaznic cand ti-o pierzi. In filmele siropoase mamele gatesc 5 feluri de mancare zilnic, spala si calca tone de rufe, merg la serviciu unde dau randament maxim, iar apoi ajung acasa si raspund cu zambetul pe buze celor 5555 de intrebari pe minut ale copilului, se joaca jocuri educative cu el in timp ce e dragastoasa si cu sotul …
In viata reala, e totul pe dos: abia ai timp sa pregatesti cina(ca micul dejun e utopie, iar la pranz nu esti acasa decat in weekend), rufele murdare sunt intotdeauna mai multe decat cele curate, la serviciu esti somnoroasa si te gandesti la cum sa ajungi sa il iei pe cel mic de la cresa/gradinita/scoala, de unde de fiecare data il iei in primire de la femeia de servici, dupa primele 3 intrebari iti bubuie capul, sotul… te rogi sa nu se mai simta in plus si sa nu adoarma el sau tu inaintea copilului…
Am ajuns intr-un punct in care nici macar experienta mea cu copiii nu mai functioneaza. Fiindca am un copil special. Ca al fiecarei mame. E desteapta, energica si curioasa. Are o personalitate debordanta. E Leoaica. Ori ea e prea desteapta pentru mine, ori eu sunt prea batrana sa tin pasul. Habar nu am! Stiu doar ca fiecare zi e cea mai tare aventura si cea mai mare provocare! Stiu ca ea ma tine vie!
Mamici, ce stil credeti ca ar trebui abordat cand vine vorba de cresterea si educarea celui mic? Exista supermamici?
Spunsieu
Al meu e Taur, iar eu sunt Capricorn, o combinatie exploziva. Cam asta este relatia noastra, dragoste cu nabadai. Si cu militarie, si cu compromisuri, dar am invatat sa nu regret militaria cu toate vorbele pe care mi le arunca pentru ca altfel n-as ajunge nicaieri. E baiat si are nevoie de o directie in viata, nu de prosteala.
Ana Naghi
Nici eu nu arat in fata ei ca regret. Acum stau si ma gandesc si la reversul medaliei: oare prea multa militarie nu genereaza revolta mai tarziu? Genul ala de adolescent care face exact tot ce i-am repetat noi mereu sa NU faca? Nu stiu, zic si eu…
Mihaela
Si eu ma simt depasita de situatie deci as raspunde la fel. Incerc sa fiu o mama buna, un angajat care da randament, iubita nici nu mai incerc decat uneori, pentru ca nu mai am energie dupa atatea nopti nedormite. Dar imi iubesc copilul mai presus de orice si stiu ca el simte asta iar restul o sa se rezolve de la sine.
Ana Naghi
Santajistii astia mici stiu prea bine cat ii iubim, cred ca de-asta isi si iau nasul la purtare 😀 Ideea e ca inca nu mi-am dat seama cum e mai bine, desi cred ca nici nu imi voi da vreodata seama cum sta treaba asta exact.
Lucica Lazar
Fetele mele sunt gemeni dar sunt firi diferite total,una e mai gingasa si una mai baitoasa.Cand au merit le-am iubit si laudat dar le-am si pedepsit pentru prostioarele care le faceau.Acum cu Denys parca cresc si eu cu el 🙂 de multe ori raman uimita de vorbele care mi-le da bune sau rele 😀 Eun smecher fara de pereche cand face pozne vine si se linguseste pe langa noi si zice „mamaie,te iubesc” „tataie,te iubesc” zi si tu cum sa ma lase inima sa fie pedepsit? Desi uneori ii mai aplicam pedepse,il privam de unele lucruri. E balanta,e foarte energic si cam obraznicut ce-i drept 😀 Dar situatia de fata ma face sa fiu mai buna si mai toleranta cu el 🙂
In ziua de azi copii sunt foarte energici si destepti,cam dificil cu ei…. 🙂
Ana Naghi
Ai dreptate cand spui ca ai nostri sunt mai energici si mai destepti decat eram noi. Mama a crescut 5, dar o data nu am vazut-o(ori a stiut sa o ascunda) atat de pierduta pe cat sunt eu cateodata…
nastasiu geanina
Ce sa zic? Eu ma intreb la dublu cum sa-i cresc….am un Sagetator si o Berbecuta…..si ,uneori,nu pot sa-i numar in casa daca ma intelegi 🙂 ….si ma gandesc ca acusi vor fi adolescenti si eu inca ma intreb daca ii educ bine,cum sa mai fac fata energiei lor,intrebarilor lor ma lasa uneori muta!!! Se spune ca totul se faca cu rabdare….dar uneori gresesc si ma enervez si ma doare ca ridic tonul …si as vrea si eu sa pot sa le fac pe toate dar….s-o fi scurtat timpul? Nu imi dau seama cum bunicile noastre le faceau pe toate desi aveau mai multi copii,nu aveau masini de spalat etc. Cred ca vremurile s-au schimbat,nici copiii nu mai sunt cum am fost noi….Asa e,nu vin cu instructiuni de folosire,nu au buton de „mute„ dar cred ca daca ne facem griji in privinta lor si ne straduim sa ii educam cred ca pana la urma ne vom descurca ,nu crezi?
Ana Naghi
Geanina, eu am mai spus-o: in ziua de azi, orice mama cu mai mult de un copil e o eroina pentru mine 🙂 Nici nu vreau sa imi imaginez cum te intrebi tu cu 2 strunfi. Eu asa sper, ca ma voi descurca, desi am momente cand ma simt paralela cu situatia 😀
Paola Paola
Eu am deocamdata un copilas cuminte,e peste la fel ca mami asa ca suntem amandoua dragastoase si capricioase. Deocamdata suntem prietene, apoi ma bate, ma musca, ma pupa, ma linge, ce sa zic, e o relatie mai mult S&M cu fiica-mea 😀