Cei care ma citesc stiu ca sunt invatatoare. Pana aici nimic deosebit pentru unii. Dar daca ar sti acestia cat de mult ma dedic profesiei mele, probabil ca mi-ar intelege ingrijorarea.
Despre ce este vorba, mai exact? Anul acesta predau la clasa pregatitoare. Asta inseamna copii de 6-7 ani. Ei bine, am in clasa elevi care dorm efectiv in banca. Avand si eu copil m-am gandit ca poate asa sunt ei, mai somnorosi. Azi asa, maine tot asa, pana cand mi-am dat seama ca nu e chiar normala oboseala asta.
Desi comunic permanent cu parintii, am convocat o sedinta de consiliere special pentru a discuta despre programul de acasa al copiilor, despre activitatile efectuate si timpul dedicat acestora. Si nu mica mi-a fost mirarea sa aflu ca am elevi in clasa care petrec 6 ore pe zi pe smartphone, calculator ori tableta! De aici si pana la oboseala, randament scazut si lipsa de concentarare nu e decat un pas infim.
M-am intrebat atunci cum poate un parinte sa isi planteze copilul cu tableta in pat si sa uite de el atatea ore… Din pacate, raspunsul nu e deloc imbucurator: unii parinti ar face orice numai ca sa „scape” de copii sau nu concep sa isi refuze odraslele. Indiferent care ar fi motivul, nu e bine nicicum!
In schimb, cand vine vorba de rezolvarea unor sarcini – nu le-as numi chiar teme pentru acasa, pentru ca la clasa pregatitoare nu e chiar asa- parintii si-ar dori sa se teleporteze in alta lume. Multi copii veneau cu sarcinile nefacute pentru ca parintii „nu stiau”. Sper ca va imaginati ca acele teme nu constau in demonstrarea unor teoreme…
Eu pe-o parte ma zbat, unii parinti pe de alta parte strica. Si zau de nu mi-e ciuda! Pentru ca se presupune ca invatatoarea si familia ar trebui sa colaboreze ca o echipa, totul in scopul progresului copilului…
Daca m-as pricepe, as crea o inventie pentru telefoanele mobile(care sunt cele mai la indemana dintre cele amintite mai sus) care s-ar numi Teacher App (Aplicatia Profesor).
Cred ca va dati seama ce ar face aplicatia asta : i-ar ajuta pe copii sa invete sau sa isi consolideze cunostintele si i-ar ajuta si la teme. De preferat ar fi contactul cu o persoana reala, altfel zis as prefera ca mamica sa stea sa ii explice copilului ce are de facut si sa ii raspunda la intrebari. E de preferat oricand realitatea unei aplicatii, insa sunt situatii in care o astfel de aplicatie s-ar dovedi mai mult decat utila:
- parintele nu stie subiectul(daca el nu stie, cum i-ar putea explica celui mic?!)
- parintele nu are timp (din pacate, prea multi parinti petrec zi-lumina la munca, iar cand ajung acasa copilul fie e prea obosit, fie doarme deja…)
- parintele nu stie sa explice( stiu multe astfel de cazuri, in care parintele are habar de fractii, dar nu are capacitatea de a-i explica si copilului. Unde mai pui ca unii parinti mai scapa si cate o palma, pe motiv ca ei au explicat, de ce nu inteleg copiii?)
Tineti minte acele memoratoare de buzunar cu cele mai importante informatii? Aplicatia mea ar avea incorporate toate informatiile necesare, plus exemple si aplicatii practice, avand la dispozitie si raspunsurile la intrebarile pe care un elev le-ar putea avea despre subiect. E de la sine inteles ca aceasta aplicatie ar fi un proiect conceput in colaborare cu cadre didactice, copii si psihologi, astfel incat situatiile sa fie interpretate din toate punctele de vedere posibile.
Si pentru ca lectiile nu sunt doar de predare, ci si de consolidare si evaluare, aplicatia ar permite si evaluari periodice ale cunostintelor copiilor. In functie de baremul prestabilit s-ar acorda un punctaj si – mai mult de atat- aplicatia ar oferi raspunsurile corecte, oferindu-i copilului ocazia sa isi corecteze greselile sau sa isi completeze lacunele. Si ar veni si cu unele sugestii de imbunatatire a performantelor, subliniind aspectele la care mai trebuie insistat.
Deja prevad reactiile celor ce imi vor afla intentiile: si atunci pentru ce am mai avea nevoie de dascali? Le-as raspunde asa:
1. Nu uitati ca am specificat clar ca e de preferat contactul direct cu o persoana reala
2. Acum realizati cam ce face un dascal cu copilul dumneavoastra? Si nu numai cu el, poate cu inca 20 de copii pe langa? V-ati schimbat putin perceptia?
3. Aplicatia ar fi un ajutor de nadejde parintilor care isi doresc progresul copiilor lor dar se afla intr-una dintre cele trei situatii prezentate anterior.
Asa ca daca tot isi petrec copiii nostri mult timp cu un smartphone in mana, macar sa o faca si cu folos, in interesul lor.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Si daca tot vorbeam despre miciile noastre genii- copiii nostri- as vrea sa va fac cunoscuta o initiativa mai mult decat interesanta: Utok a pornit in cautarea unui geniu al aplicatiilor mobile.
Este vorba despre un concurs de idei de aplicatii pentru telefoanele mobile cu sistem de operare Android – “Be Tomorrow’s App Genius”. Participantii sunt asteptati cu aplicatii ce pot fi utilizate pentru divertisment, informare sau educatie. Este clar ca viitorul este mobil, asa ca Utok ii provoaca pe concurenti la creativitate utila si distractiva pentru un viitor mai placut si mai simplu.
Pe langa provocarea in sine exista si un premiu pentru geniul a carei aplicatie va fi declarata castigatoare: 2000 euro.
Daca ti s-a aprins vreun beculet, trebuie sa stii ca ai timp pana pe 19 aprilie sa iti inscrii ideea accesand site-ul http://www.utok.ro/app-genius
Succes!
Dorina Dănilă
Si eu m-am gandit la o aplicatie pentru scoala. Pentru elevii de liceu, insa :).
Ana Naghi
Pentru liceu zici? Pai intai ar trebui inventata aplicatia care sa ii duca la scoala si apoi sa ii tina si prin casa… Abia apoi vorbim de una pentru invatare, teme, SF-uri din astea pentru ei 😀
adriana stan
E intr’adevar o mare problema asta cu calculatorul.Ce o sa ne facem atunci cand cei mici vor studia pe tablete,ca asa am inteles….Probabil nu vor sti sa se iscaleasca ….
Ana Naghi
Pai ce, sa iscaleasca trebuie? Ce copilarie, ce invatat? Prostii, domle!
Lucica Lazar
E bun si calculatorul dar celor care le e de folos,copii ar trebui sa stie de jocuri,jucarii si sa fie atenti la gradinita…din toamna il dau si pe Denys,deja l-am inscrsi 🙂
Ana Naghi
In scurt timp va fi util tuturor, avand in vedere tendintele actuale. Copiii nu au cum sa fie izolati complet de tehnologie, pentru ca riscam sa cadem in cealalta extrema: a copilului care nu tine pasul. Insa primii 3 ani, cum e cazul lui Denys, nici nu se pune problema de calculator!
Succes, gradinarilor! 🙂
ghelbere elena
In clasele primare baiatul meu avea mare incredere in invatatoare. De foarte putine ori a venit cu vreo notiune neinteleasa. E adevarat, de multe ori daca stiam ce-mi cerea baiatul nu stiam sa-i explic pe limba lui ca sa inteleaga. Voi cadrele didactice ati facut pedagogie si stiti cum sa va adresati fiecarei grupe de elevi, mai trebuie ca ei sa inteleaga si sa asimileze noile notiuni.