E revolta la numarul 2: Vrem o gradina ingrijita!

Era la amurg, cand totul intra sub semnul linistii. Pe strada, nimeni. Felinarele si luminile din ferestre incepeau sa palpaie. Doar un caine, ici-colo, reusea sa sparga linistea cu latratul lui. Nimic nu parea sa anunte ceva deosebit…

Numai ca, la numarul 2 de pe strada Gradinilor, ceva se intampla: o discutie secreta, care urma sa salveze toate gradina de la banalitate si declin. Ele isi propusesera sa ii ajute pe proprietarii gradinii sa castige concursul de amenajari la care se inscrisesera, desi nimeni nu isi batea capul sa stabileasca o strategie prin care marele premiu sa ajunga la ei… Atunci, ele au hotarat sa ia atitudine si sa spele rusinea presupusilor gradinari!

– Ne trebuie urgent un plan! spuse masina de tuns iarba.

– Poti sa mai spui asta o data! Ati vazut cum noi ruginim in magazie, iar ei abia isi mai vad gradina de buruieni? Cum isi pot imagina ca au vreo sansa in concurs cu atitudinea asta de nepasare?! se precipita motocositoarea.

– Despre ce concurs e vorba? intreba timid un aspirator Kasei. Sunt nou, pe mine m-au luat la promotia saptamanii, asa ca m-ar ajuta daca vreuna dintre voi m-ar pune in tema.

– Proprietarii s-au inscris la concursul “Cea mai ingrijita gradina” . Nu stiu de ce, ca pe noi nu prea ne-au mai folosit anul asta. Mai mult decat sa ii ajut pe ei sa castige concursul, imi doresc sa salvez reputatia noastra, a tuturor. Suntem produse esentiale pentru o gradina ingrijita si numai asa nu arata gradina asta. Ce va zice lumea?!

– Ca nu ne facem treaba bine, mai mult ca sigur! zise imbufnat trimmerul. Dar noi asteptam zi de zi sa ne scoata cineva la lumina si sa facem ce stim noi mai bine. Daca ii mai asteptam pe oameni sa o faca, aici ruginim.

– Dar cum sa iesim de aici?! Cum reusim sa ajungem in gradina?

Atunci, o lumina puternica le orbi. Niciuna dintre ele nu intelegea ce se intampla si care e sursa luminii. Nu dura mult, curand lumina se stinse la fel de rapid pe cat se aprinsese.

– Ce-a fost asta? intreba uluit generatorul

– Habar nu am, dar sunt cu cativa centrimetri mai aproape de tine decat inainte de lumina, ii raspunse masina de tuns gazonul.

Toate erau uluite: cum se intamplase una ca asta?! Masina de gazon era cea care tocmai se intrebase cum ar putea iesi din magazie, iar acum era deja mai aproape de usa… Ciudat! Asa ca toti spusera, pe rand, ca vor sa iasa afara, in gradina si se trezira ca incep sa se deplaseze… Ba chiar sa le porneasca motorul ori bateria.

Necurat lucru, isi spuneau in sinea lor, dar – in definitiv- nu asta isi dorisera?! Ce mai conta cum o facusera, important e ca ajunsera in gradina si se pusera pe treaba. Nici vorba de galagie care sa ii trezeasca pe proprietari, era silentioase sau aveau un nivel redus de vibratii, asa ca nimeni nu banuia surpriza de proportii din zori.

Cand cei ai casei iesira in gradina, nu isi puteau crede ochilor: aceasta arata ca in revistele de amenajari peste care se asternea praful in living. Toate masinariile erau in gradina, amutite, caci vraja se rupse imediat ce gradina arata impecabil. Scopul lor era sa redea farmecul gradinii, nu sa ajunga si inapoi in magazie.

Cine facuse asta? se intreba scarpinandu-se in cap domnul Popescu de la numarul 2 de pe strada Gradinilor. Nu mai conta, stia doar ca era foarte aproape de castigarea titlului, lucru imposibil fara ajutorul acelor masini pentru gradina…