Povestea noastra

Vara lui 2002…

O caldura innabusitoare care te topeste efectiv. Nici evantaiul, nici limonada cu gheata nu ma ajuta. Si mai sunt 3 ore pana termin programul. Desi abia astept asta, ma gandesc cu groaza la calvarul numit tramvai! Ce departe pare dusul care sa imi revigoreze simturile adormite de canicula asta insuportabila. Nu visez decat sa fiu undeva departe, undeva unde se poate respira.

Dana, colega mea, ma trezeste din visare pentru a-mi aminti ca in doua minute incepem intalnirea cu un potenial client. Oh, da, minunat! Eu ma simt ca o rosie uscata la soare si am o intalnire de la care managerul are mari asteptari.

Intru in sala de conferinte si sunt surprinsa: clientul nostru important este o eleganta doamna cam de aceeasi varsta cu mine. Facem cunostinta si ma asez aproape, asa cum imi place mie. Si il simt..

…Brusc, nu mai sunt in sala de sedinta, ci pe acoperisul unui zgarie-nori in New York. Abia imi mai simt rasuflarea, sunt paralizata! O briza racoroasa imi flutura parul si ma simt mai libera ca oricand. Sunt high! Toata lumea e la picioarele mele, sunt puternica si increzatoare in fortele mele. Nu ma tem, desi toata viata am crezut ca am rau de inaltime. Privesc luminile puternice si in urechi imi patrunde zumzetul orasului. Respir viata prin toti porii! Inchid ochii, inspir aerul taios iar cand ii deschid…

…Abia ce ieseam cu apa siroind pe mine din apele ca de smarald din Santorini. Pe nisipul auriu ma asteapta un sezlong si un fresh proaspat. Simt aroma citricelor mai intensa ca oricand! O explozie de prospetime! Ma tolanesc lenesa pe sezlong si un val cu aroma de flori imi mangaie chipul. Recunosc gingasia iasomiei, senzualitatea orhideei si dulceata trandafirului.  Musc cu sete dintr-o caisa zemoasa si ma simt minunat. Oare asa arata Paradisul? Dar nu am timp sa ma bucur prea mult de prospetimea citricelor si delicatetea florilor…

…Sunt inconjurata de copaci inalti de santal. Cat vad cu ochii, santal. Il recunosc dupa frunzele verzi ca niste sulite stralucitoare si dupa dulceata aromei lemnului. O aroma calda ce imi atinge cu blandete, ca un balsam,  sufletul si se intipareste acolo pentru eternitate. O voi recunoaste oricand si oriunde! O adiere ce ma aduce mai aproape de Dumnezeu ca nimic altceva intalnit pana acum. Ma simt divin!

– Ana, Ana, te simti bine?

Vocea Danei ma readuce cu picioarele pe pamant. Ma uit in jurul meu si recunosc sala de conferinte. Lumea ma priveste ciudat.

-Doamna, pot sa va intreb ce parfum purtati? E cel mai minunat parfum pentru femei pe care l-am mirosit vreodata!

– E un parfum Donna Karan, imi raspunde clienta.

Asa a inceput povestea noastra… Nici acum, dupa atatia ani, nu ma satur sa descopar cele mai minunate locuri ale lumii, locuri in care acest parfum ma teleporteaza la fiecare pulverizare. Ma simt puternica, eleganta dar deopotriva sexy. Am lumea la picioare, stiu ce vreau si cum sa obtin. DKNY m-a ajutat sa ajung aici…

*Articol scris pentru SuperBlog 2014