Multa vreme a trecut de cand nu am mai scris despre o carte. E drept ca in ultimul an am citit mai putina literatura si mai mult lucrari de specialitate.
Cartea despre care am sa va scriu in randurile ce urmeaza reuseste sa imbine placerea lecturii cu utilul informatiilor oferite. Un prim atuu, as zice, pentru ca nu am reusit sa citesc vreodata cap-coada o carte de parenting. Nu din ignoranta, nu pentru ca nu as fi vrut, ci pur si simplu pentru ca acest tip de carti mi se pare robotic: „copilul la 6 luni”, etc. De parca toti copiii de 6 luni ar trebui sa se conformeze unui tipar prestabilit… sau copilul meu ar trebui sa fie identic cu un altul de aceeasi varsta, altfel nu e in regula.Insa aceasta carte e altfel, simti omul din spatele vorbelor.
Prin prisma profesiei mele, am de-a face cu copiii. Sunt si mama unei pustoaice de 7 ani. Ati putea crede despre mine ca stiu cam tot ce se poate sti despre copii si educatie, nu? Nici pe departe, va asigur! De ce? Din foarte multe motive:
– nimeni nu le stie vreodata pe toate
– copiii sunt fiinte unice, cu caracteristici si nevoi diferite, deci nu exista o „reteta” de educatie care sa functioneze perfect pentru toti copiii
– societatea se schimba permanent si copiii zilelor noastre sunt foarte diferiti de noi, copiii de acum 20-30 de ani. Desi, in esenta, nevoile unui copil sunt cam aceleasi.
Si lista ar putea continua.
Aceasta postare nu se vrea o recenzie, cu atat mai putin o critica a volumului „Educa-ma cu viziune”, scrisa de Aurelia Grosu. Insa voi asterne ce concluzii firesti cred eu ca ar trebui sa traga orice parinte. De fapt, orice adult responsabil de educatia unui copil.
1. Educatia unui copil incepe cu mult inainte de nastere
Poate suna ciudat, dar gandeste-te mai bine! Realmente vorbind, nicio fiinta umana nu este 100% pregatita sa aduca pe lume un copil. Mereu vor exista temeri, griji financiare, intrebari legate de evolutia carierei, etc. Insa o dezvoltare armonioasa a viitorului parinte, un echilibru emotional, o siguranta a relatiei de cuplu, acestea sunt premisele unei educatii sanatoase a copilului ce va veni pe lume. Iar educatia nu trebuie inteleasa doar ca transmiterea de informatii, formule matematice si legi fizice. A educa isi are originile in „educere” care inseamna „a conduce”(cu sensul de a ghida spre), deci a educa inseamna a arata copilului calea, a deschide usa catre… Daca adultul responsabil de educarea unui copil are principii sanatoase, cel mai probabil startul va fi unul bun.
2. A creste si educa un copil inseamna a forma un om pentru viata
Nu stim nici cum va fi ziua de maine, daramite ce va fi peste 20 de ani. Insa asta nu este o scuza pentru lipsa de viziune, pentru preocuparea fata de ceea ce sadim in copiii nostri. A fi parinte e mai mult decat a asigura un acoperis deasupra capului si o masa calda. Inseamna sa punem intr-un viitor adult cele mai bune seminte, sa le stimulam corespunzator si sa le asiguram multa dragoste. Doar asa vom culege cele mai bune roade. Nu doar noi, ci si societatea, caci copiii nostri sunt parte a acesteia. Nu e usor, nimeni nu a spus asta, dar o renuntare din start sau ignoranta clar nu sunt o atitudine demna, mereu gasim solutii!
3. Copiii au nevoie de cateva lucruri esentiale pentru a se dezvolta armonios: intelegere, compasiune, dragoste si echilibru.
4. Adultul trebuie sa isi reseteze mintea
Eu si cel mai probabil si tu, cea care citeste aceste randuri, am crescut in ideea ca un copil trebuie sa faca ce i se spune, regulile sunt facute de adultii „ca asa zic ei”, etc. Multe principii nu mai functioneaza astazi. Asa ca trebuie in primul rand sa schimbam ceva inauntrul nostru si sa pornim pe drumul educarii copiilor nostri liberi, fara povara propriului trecut.
5. Nimic nu functioneaza fara o buna comunicare.
O familie fericita este de fapt o echipa de succes, in care membrii comunica eficient, se asculta si se sprijina reciproc.
6. Nu doar copilul invata de la parinte, e valabila si reciproca
Orice relatie trebuie sa se bazeze pe respect reciproc, pe dragoste si aplecare catre celalalt. Relatia mama-copil sau cea educator-copil nu fac exceptie. In definitiv, nu ne nastem parinti, ci copiii nostri ne invata sa fim.
7. Disciplina nu inseamna pedeapsa, insa copilul are nevoie de reguli. Tonul face muzica, nu uita!
8.”Poarta-te cu copiii tai asa cum ti-ai dori sa sa poarte altii cu tine!”
Tu esti primul lui model in viata si cel mai probabil vei ramane principalul. Asa ca tot ce astepti de la copilul tau acesta trebuie sa vada la tine. De la tine va invata dragostea, respectul, empatia, etc si- foarte important- cum sa isi gestioneze emotiile. Nu te astepta ca un copil la care tipi permanent sa iti raspunda cu calm!
9.”Masinile merg cu carburanti, copiii functioneaza cu dragoste”
Uita tot ce ai auzit despre dragostea care rasfata si pupatul in somn! Copilul tau va fi incomplet daca nu ii spui ca il iubesti si daca nu ii arati asta. Nicio jucarie, oricat de scumpa ar fi, nu va aduce aceeasi bucurie ca o imbratisare si un pupic pe frunte!
10. Nu te teme ca nu stii totul sau ca nu vei sti cum sa rezolvi o problema!
Omul invata permanent, mereu e ceva nou de aflat. Important este sa continui sa iti pui intrebari si sa incerci sa gasesti raspunsuri. Iar o problema se poate rezolva cu munca. Solutiile nu cad din cer, ca ploaia, deci fara efort nu vei ajunge la rezultatele dorite.
„Meseria” de parinte este cea mai complexa si cea mai provocatoare, necesita multa munca, dar o educatie facuta cu viziune iti va aduce satisfactii imense.
Acestea sunt cateva concluzii personale, ce am simtit si inteles eu dupa lecturarea cartii „Educa-ma cu viziune”. Daca ti-am starnit curiozitatea si daca am provocat cateva intrebari undeva, acolo, inauntrul tau, citeste si tu acest volum! S-ar putea sa primesti raspunsuri neasteptate. Mie cartea mi-a raspuns la anumite intrebari, mi-a linistit anumite temeri, dar mi-a starnit alte intrebari si provocari. Pe scurt: mi-a dat de gandit.
Intra pe pagina de facebook a autoarei- Aurelia Grosu- si afla cum poti sa o ai.
Valeria Chertes
Cred ca este o carte care intradevar merita citita.
ghelbere elena
Nu pot spune ca este o carte de capatai pentru tinerele mamici, dar e bine totusi sa o aiba si sa o citeasca.
Corina Cosa
astea 10 concluzii ..un fel de decalog al parintilor … sunt cele mai greu de urmat….si eu am invatat din mers multe lucruri si incerc sa inteleg noua generatie , chiar daca uneori mi-e greu . singurul lucru care ma ajuta este sa-mi amintesc mereu ca am fost si eu copil si ca nu imi placeau anumite lucruri ..si de ce aveam nevoiela momentul respectiv. . de ce copiii nostri ar fi altfel ??? de ce sa le cer ceea ce eu poate n-am reusit ??? fiecare are destinul lui unic in lume ,,,si din greseli si experiente invata , evolueaza , se autoeduca. dai respect , primesti respect !!!