Diverse

Ai carte, ai parte?

Cu cat faci mai multa carte, cu atat cresc sansele nu doar sa nu iti gasesti un serviciu bun, ba sa fii si umilit…

Am stiut ca vreau sa devin dascal inca din copilarie, de pe vremea cand la poarta mea era mereu gloata de copii. Unul venea sa il ajut la teme, altul sa ii imprumut o carte pe care, eventual, sa i-o si rezum sau sa il ajut sa o inteleaga.

Timpul a trecut si eu am ramas convinsa ca la catedra mi-e locul. Cumva am ajuns sa termin Geografia, spaniola fiind a doua specializare. Prima greseala : am ales ce mi-a placut. Daca alegi ce iti place, fara sa tii cont de ce va urma, de pronosticuri esti potential somer. Acum ar fi acel moment in care cineva sa vina cu un sfat, ti-ar prinde bine.

Mi-a placut maxim facultatea aleasa, dar „norocul” mi-a suras din nou: pe vremea can eu absolveam(sau undeva pe aproape), orele de geografie se reduceau la jumatate si un titular ajungea sa aiba doua-trei catedre… Am ramas pe dinafara, intr-un sistem in care e o mancatorie mai mare decat cea pe care am intalnit-o in sistemul bancar. Acum unii binevoitori ma vor intreba de ce nu am ramas sa lucrez in banca si nu ii condamn. Ii indemn doar sa se intrebe cum ar fi daca toti medicii ar renunta doar pentru ca sistemul medical romanesc este cum este.

Vad dascali cu 4 ani mai putini ani de scoala decat mine, dar care castiga de 3 ori mai mult. Nu am o problema cu ei, ci cu sistemul care o permite. Asa cum vad titulari care dorm in sosoni, pe un post caldut castigat pe viata, iar altii care se zbat sa schimbe ceva si sunt considerati „necalificati”, „suplinitori”, „bagatori de seama”…

Ma intreb adesea daca a meritat sa imi tocesc coatele atat si nu oricum, ca gasca prin apa precum altii. La ce bun?! Sigur nu ai facut-o pentru umilinta de care ai parte acum. Si atunci de ce ai facut-o? Pentru ca pur si simplu nu te vedeai facand altceva, pentru ca ai o vocatie si pentru ca ai incercat si altceva doar pentru a-ti intari convingerile ca locul tau e acolo, la catedra.

Nu mi se va tripla salariul dupa acest articol, nu vor fi mai multe posturi pe specializarea mea, dar macar m-am racorit. Macar am asternut ceea ce am simtit, pentru ca asa scriu mereu: ce simt.logo-ana

1 Comment

  1. din fericire ramai cu satisfactia ca poti invata niste sufletele sa fie mai buni in incrancenarea din ziua de astazi pentru „o bucata de paine”…

Leave a Reply