Pe romaneste, Creier, nu Aspect. Cred ca v-ati dat seama la ce ma refer.
Traim vremuri confuze rau de tot, in care habar nu ai cum sa procedezi sa iasa lucrurile bine. Se promoveaza asa de mult „frumusetile”, incat am uitat ca de multe ori un chip frumos poate insemna un creier fara conexiuni…
Da’ nu-i nimic, cheia succesului e urmatoarea: scoatem un chip frumos in fata, iar in spate muncesc in draci 10 oameni mai putin frumosi, dar ai caror neuroni chiar functioneaza. Ce ajunge la public? Chipul frumos care place, nu-i asa? Dar cine se mai gandeste ce in spate? Nimeni sau prea putini oameni cat sa conteze. Asadar, oricat de mult ar conta aspectul in zilele noastre, nimic nu ar reusi fara „creiere”!
Revolutie: Sa promovam oamenii talentati si competenti! Fiecare sa ajunga acolo unde trebuie pe propriile merite! Sa nu ne mai folosim de trup mai mult decat de minte pentru a reusi!
Nu traiesc intr-o lume paralela si utopica, sunt constienta ca nici aspectul nu este de neglijat, mai ales in anumite domenii de activitate, dar de ce am ajuns sa scoatem in fata numai persoane care nu au nimic de spus?! Prin care poti privi ca printr-o sticla goala, fara continut?!
Situatia mea e de asa natura ca trebuie sa imi caut un job. Si ma sperie gandul ca nu pot dovedi(pentru a cata oara?!) ce stiu, de ce sunt in stare si pot face. Pentru ca putini angajatori au rabdarea sa descopere omul potrivit, chiar daca presupune sa aloce ceva timp in plus. Chiar daca avem mereu termene-limita, o analiza mai detaliata si complexa a candidatilor ar avea beneficii mult mai mari: ai „pescui” cel mai bun om pentru postul tau si asta nu poate decat sa aduca un plus afacerii tale!
La fiecare interviu pe care l-am sustinut in trecut am fost eu, fara trucuri! La ce bun sa ma mint si sa il pacalesc pe angajator ca sa obtin un post pe care ulterior as fi complet pierduta in spatiu? Aruncam zilele astea o privire pe paginile specializate in cautarea de joburi, plus ca si pe e-mail primesc mesaje de genul: 5 trucuri sa dai bine la interviu… La ce bun?! Cum spuneam mai devreme, nu vreau sa pacalesc pe nimeni, mai ales pe mine! Imi cunosc capacitatile si desi invat permanent ceva nou, nu ma pot lauda ca sunt omul potrivit acolo unde nu sunt.
Asa ca initiativa lui Luca Mazilescu de a infiinta un grup prin care se doreste atentionarea angajatorilor asupra faptului ca sunt suficienti oameni talentati si buni in ceea ce fac si care nu au nevoie de niciun truc sa obtina un post nu poate decat sa ma bucure! Si mai stiu ca un astfel de proiect, care isi propune sa schimbe mentalitati, nu este deloc usor! Dar sunt dispusa sa accept provocarea, asa ca Luca, ai tot sprijinul meu!
Mult succes si fie ca vocile noastre, ale celor care vor sa reuseasca pe merit, sa se faca bine auzite!
Camelia Anca
Interesanta idee cu acest grup. Postarile tale imi capteaza tot timpul interesul si ajung ca la finalul articolului sa iti dau tot timpul dreptate.
Ana Naghi
Multumesc pentru aprecieri, Anca! Te asteptam in grup! 🙂
Gavriloi Adina-Mirabela
Din pacate, tot mai multe persoane sunt interesate doar de aspectul exterior, chiar si unii patroni, de parca acest lucru le va ajuta afacerea, nu o persoana capabila si care sa stie ce are de facut.
Imi pare rau sa vad asa ceva in toate domeniiile si numai non-valori peste tot, ajung cateodata sa regret ca m-am nascut in aceasta tara.
Paun Loredana
Ce promovare , ce apreciere ? Nu ai relatii , efectiv esti marginalizat de tot ! Nu vezi Ana cum s-a ajuns ? Ambitii marete toti avem , sperante care de multe ori se dovedesc a fi desarte toti avem , curaj , indrazneala si pofta de munca aproape toti avem dar daca nu esti bagat la inaintare de cineva toate se duc pe apa sambetei .Atat ridicarea cat si decaderea profesionala depinde de semenii nostri , vrem nu vrem .Daca nu exista VORBA aceea buna de la cineva de SUS nu prea ai sanse , sustinerea aia care sa te promoveze si sa te laude .Citim in carti si reviste tot felul de articole si mesaje incurajatoare cum sa faci sa fi un bun antreprenor , un bun angajat , etc , dar ramai doar cu cititul , caci teoria e una si practica e alta .Iar la practica , prea norocos sa fi sa reusesti , sa multumesti pe mai marii grupului care te conduc . Si daca stau bine sa ma gandesc , de multe ori decaderea unui om de deprecierea lui porneste si de la cei mici , caci vorba aia : buturuga mica rastoarna carul mare . Ideal sa fi si frumoasa si desteapta dar cum idealul nu exista , inghiti in sec , ne multumim cu fizicul pe care il avem iar inteligenta noastra o lasam sa ne-o aprecieze de multe ori unii mai slab pregatiti ca noi si asa , avem ghinionul sa nu fim apreciati , caci , nu e posibil ca unul mai tont ca tine sa iti recunoasca meritele si valoarea intelectuala .Si ramai in continuare ” de caruta ” si astepti alt moment incurajator , de apreciere , promovare sau macar de o angajare banala , pe undeva , acolo , cu un salariu de toata jena si totusi esti multumita in sinea ta ca o perioada iti intra niste bani in casa , iti merge vechimea , ai darile platite la stat , ai asigurarea nedicala platita .Uf , nimic nu mai e sigur , dar absolut nimic ! Traiesti clipa si atat !
Ana Naghi
Ceea ce ai descris tu, Loredana, este realitatea actuala. Adica ceea ce isi propune sa schimbe acest grup.
Stefan Alexandrescu
foarte bine spus
Bianca Roxana Anitei
Felicitari pentru initiativa! Imi place mult de tot ideea!
Ana Naghi
Multumim, Bianca!
Andreea Ceaus
Asa e ,in ziua de azi foarte multi pun accentul pe aspect.Ce mai conteaza creerul,daca merge la servici intr-o fusta mini si decolteul la vedere?Din pacate asta e tara in care traim si nu avem ce face.
Stefan Alexandrescu
Nu este o chestiune care sa tina doar de tara, Andreea, ci de perspectiva oamenilor, de nivelul valorilor pe care il au. Sunt vreo 230 de state pe lume si in toate se pune problema la fel – tine minte ca zicala grupului nu este romaneasca, ci americana.