Inca nu i-am implinit, sunt fix la jumatatea distantei dintre 29 si 30, dar nu cred ca are vreo relevanta, adica peste 6 luni tot cam asa va fi…Deci pot vorbi despre cum e la 30 de ani(sau undeva pe-acolo).
Nu ma sperie nicidecum varsta asta sau ca schimb prefixul si las in urma the 20’s. De ce m-ar speria? E o evolutie fireasca, prin care toti trecem. Nu am auzit pe nimeni pana acum care sa intinereasca(desi era filmul ala cu Brad Pitt…). In realitate, toti schimbam, la fiecare 10 ani, prefixul.
E o vorba veche, pe care cineva destept a spus-o: nu conteaza varsta din buletin, ci cum te simti. Corect: pot fi persoane tinere care se simt batrane, epuizate sau persoane cu ceva ani in spate pline de viata si mereu cu zambetul pe buze. Totul depinde de tine!
Eu ma simt grozav la(aproape) 30 de ani! De ce spun asta? Nici nu stiu cum sa sintetizez amalgamul de sentimente, trairi, emotii ce ma „chinuie”…
Stiu doar ca am ajuns la un anumit echilibru in viata mea: am familia pe care mi-am dorit-o dintotdeauna, am cel mai frumos si grozav copil din lume(ce mama nu va spune acelasi lucru?!), am(in sfarsit!) meseria pe care mi-am dorit-o de cand ma stiu(si pentru care chiar cred ca sunt facuta), am casuta din povesti la care am visat, cu catei si pisici, cu flori si tot ce mi-am dorit…
Fata de zbuciumatii ani 20 ai cautarilor, incercarilor(reusite sau nu), ai intrebarilor, consider ca noul prefix mi-a adus o liniste, o stabilire clara a prioritatilor. Pe scurt: acum STIU CE VREAU si – mai presus de toate- STIU CE CONTEAZA CU ADEVARAT in viata(personala sau profesionala deopotriva). Daca la 20 de ani ma aruncam cu capul inainte si ce iesea, iesea, acum sunt mai calculata, desi imi place inca, intr-o anumita masura, spontaneitatea. Nu calculez cu virgula ce fac, dar nici nu ma mai arunc intr-o actiune fara a cantari avantajele si dezavantajele.
La 20 de ani aveam vise care credeam eu ca musai trebuie indeplinite, caci fara asta nu as fi fericita… Acum stiu ca visele sunt de fapt ambitionari de a te autodepasi, sunt acele imbolduri care te fac sa faci lucrurile mai bine. Urmeaza drumul si visul devine realitate. Munceste si persevereaza! Pot spune ca mi-am indeplinit multe dintre vise, pentru ca am facut tot ce mi-a stat in putinta. Da, ok, mai am si eu cateva vise mai greu de realizat, cum ar fi sa inot cu delfinii(pentru asta ar trebui sa invat sa inot, mai intai), sa vad toate tarile lumii sau mai stiu eu ce nebunii. E firesc sa le am, acolo unde este imaginatie ea zburda, nu?
Sunt fericita, iubesc ceea ce am! Asta nu inseamna ca nu imi doresc mai mult. In momentul in care un om spune Gata, nu mai am nimic de invatat sau de facut e grav… Planurile mele sunt unele firesti, nefortate siĀ vin din evolutia mea. Cand cred ca am ajuns unde mi-am dorit, constat ca mai e ceva dincolo de limita si merg mai departe. Usor, fara sa sar pasii…
Da, am fire albe de par. Da, am inceput sa am usoare riduri de expresie( e si normal: traiesc emotii, rad, plang, ma incrunt, ma stramb la copilul meu). Da, in anumite parti ale corpului gravitatia incepe sa isi spuna cuvantul. Da, da, da… Si ce daca? Sufletul e acelasi ca la 10 ani. Ma bucur si acum de tot ce ma inconjoara, copilul din mine nu a murit! Nu ma mint cand ma uit in oglinda, vad exact ceea ce este, dar asta nu ma sperie. Probabil ca daca as fi avut o masina a timpului si as fi sarit direct de la 20 la 30 de ani, atunci m-as fi speriat! Dar asa am trait fiecare clipa, am ras si am plans de mii de ori si asa am vazut cum ridurile acelea fine apar…Sunt ale mele, fac parte din mine.
Constat ca si gusturile s-au schimbat. Imi plac lucruri care nu imi placeau sau invers, nu imi mai plac unele. Nu ma mai vad purtand hainele de la 20 de ani nu pentru ca ma simt batrana, ci pentru ca fiecare lucru arata bine la un moment dat. Nu mai incerc sa impresionez pe nimeni acum, tot ce conteaza e sa ma simt bine cu mine insami! Daca reusesc asta si cei din jurul meu vor avea o imagine placuta a mea…
Tumultul vietii m-a luat si pe mine pe sus, dar reusesc sa mai am momentele mele. Putine, dar de calitate. Hobbyurile sunt altele decat la 20 de ani, mai calme, mai pentru suflet, nu neaparat pentru trup. Am momentele in care imi incarc bateriile si revin in forta, acum stiu sa imi dozez energia, nu ca ar fi usor, tinand cont de ritmul alert al vietii cotidiene.
M-am intins poate mai mult decat era cazul si parca tot nu am spus tot ce as fi vrut sa spun… Cert este ca 30 de ani e o varsta frumoasa, a tineretii si a intelepciunii. Esti inca tanar, dar nu la fel de nelinistit… E o varsta minunata, daca stii sa te bucuri de ea!
Mi s-a parut mai mult decat interesanta provocarea Iulianei, asa ca i-am dat curs. A fost o ocazie buna pentru mine de a asterne sentimentele de acum. Peste 20 de ani voi citi aceste randuri… Vorba zboara, scrisul ramane!
Vreau sa imi spuneti cum a fost pentru voi cand ati schimbat prefixul la 3 sau cum va asteptati sa fie?
Mioara Hus
Mda, pe unii-i sperie atunci cand schimba prefixul si mai ales de la 20 la 30, altii asteapta sa fie brusc mai intelepti daca shimba prefixul…..Si in cazul meu a fost ceva firesc, nu pot spune ca m-a speriat, mai ales ca m-am casatorit la aproape 28 de ani ( nu pt. ca n-as fi vrut mai devreme sa-mi fac o familie, ci pt. ca nu gasisem jumatatea potrivita) si apoi am simtit ca incet-incet, toate se asezau la locurile lor in viata mea, totul prindea contur, sens…am trecut pragul de 30 de ani cu acelasi suflet de copil (pe care nu-l vom pierde niciodata), dar parca, totusi cu mai multa maturitate…de-abia atunci am inceput sa ma gandesc serios la aducerea pe lume a unui copil. E adevarat ca si eu am inceput sa prefer si alte lucruri, mi-am mai schimbat preferintele si-n materie de imbracaminte, culori, chiar si mancaruri ( am renuntat la unele, am acceptat altele)….Una peste alta, m-am simtit mai implinita, chiar mai frumoasa, mai matura in gandire odata cu trecerea anilor si bineinteles cu schimbarea prefixului. Eu deja nu mai am mult pana sa schimb urmatorul prefix! š
Ana Naghi
Pana la urma conteaza ca ti-ai gasit jumatatea si ti-ai intemeiat familia dorita, atunci cand ai considerat potrivit.
Sa ne spui cum e la urmatorul prefix! š
rosia victoria
Mi se pare ca nu s-a schimat aproape nimic,sunt tot aceeasi ,poate asa cum spui si tu cu 2-3 fire de par albe si cu 2-3 riduri de expresie ,dar in esenta nu m-am schimbat semnificativ.Dar s-au schimbat prioritatile ,adica am un copil ,dar si eu rad si ma joc cu fetita mea,in rest nu sunt schimbari.
Ana Naghi
Fizic, s-au schimbat unele š Mental si sufleteste ma simt mai matura si mai implinita. Deci sunt ceva schimbari, nu pot nega asta š
Lorena Pintilie
Foarte frumos. Importanta ca ai tras linie si ce ramas dupa linie e ceea ce te-a facut fericita si femeia care esti azi. Daca ai ce ti-ai dorit inseamna ca ti-ai asternut un culcus lin pentru anii care vor urma.
Ana Naghi
Asa sper, sa fie lin š Daca nu, macar sa am sanatate si puterea sa depasesc orice va aparea in cale.
Vaga Claudia
Bine te-am gasit in „casa cea noua”,Ana:)
Ana Naghi
Bine ai venit! š
Lucica Lazar
Ma bucur sa aud ca ti-ai implinit visurile in cea mai mare masura.Cred ca fiecare etapa a vietii are frumusetea ei cu bucurii si necazuri.Mai am si eu un pic si schimb prefixul 40 š Nu conteaza varsta e important sa fim sanatosi si sa avem putere sa mergem mai departe.Daca suntem sanatosi ne vom indeplini si restul viselor ramase š
La mine nu s-au schimbat prea multe,riduri si fire de par albe am ca oriscare,inima si sufletul le am la fel.Mai ales acum de cand il am pe Denys parca am deportat in timp,parca am din nou 20 de ani š rad,ma joc si chiar dansez cu Denys š
Pupici :-*
Ana Naghi
Multi ani inainte! Se spune ca cine are copii si tineri alaturi nu isi simte varsta š
Paun Loredana
Profitati , cele care aveti intre 30-40 ani , este cea mai frumoasa varsta pentru o femeie .Dupa 40 de ani incep atat problemele de sanatate cat si cele sociale .Dupa 40 de ani , deja esti privita ca o ” batranica ” , razbesti mai greu in multe situatii , te descurci mult mai greu si faci fata anumitor probleme sociale la fel de greu .Eu am trait niste experiente urate in ultimii doi ani si nu doresc nici la dusmanii dusmanilor mei acest lucru .Ce mult mi-as dori sa dau anii inapoi , sa am experienta de acum , as stii efectiv cum sa ma pregatesc pentru viitor , nu as mai fi asa generaosa si populara cu toata lumea .Asta este adevarul : sunt apreciate femeile tacute , cu capul aplecat , pisicoase …daca eram si eu asa …fara lipsa de modestie , dar cred ca eram vreo presedinta de Consiliu Judetean sau vreun prefect …caci au fost ocazii sa obtin functii publice dar vorba aia : gura bate…stiti voi ce ! …daca eram muta , calma , stil ” adormita ” , sa imi vad doar interesul meu …ehehei …departe eram …Acum , la cat de greu ma descurc profesional , regret …regret…regret …dar asta e , raman cu regretul si cu firea mea vulcanica , cu gura mea mare si cu lipsa de diplomatie…caci recunosc …nu sunt diplomata deloc …ce am in gusa am si in capusa . Profitati , scumpele mele de varsta de 30 ani si pana la 40 de ani traiti-va viata , nu ratati ocaziile ce vi se ivesc privind profesia , statutul social …caci aceste ocazii , precum trenul…o singura data trec prin gara SANSEI !
Ana Naghi
Offf, imi pare rau sa stiu ca sunt si regrete! Da, important e sa profitam de sansele aparute, mai ales ca anii nu se intorc si mai mult ca sigur ce nu am facut la 30 de ani, mai tarziu nici atat..
Maria Elena
Draga mea , Ana !
Ai descris foarte frumos acesta stare si sa stii ca asa este ! Eu am deja 3 de ani impliniti ,peste 2 luni si un pic implinesc 34 de ani ! Dar,sa-ti spun ceva : nu ma simt deloc la varsta ce o am in buletin !
Este important ca sufletul sa ramana vesnic tanar,vesel si o farama a copilariei prezente tot timpul!
Ana Naghi
Bine ai venit in clubul persoanelor mereu tinere! š Da, copilul trebuie sa fie mereu acolo.
Daniela Zaharia
Eu sar putin din schema asta, am trecut cam de mult de 30 de ani (am si uitat cum era atunci) si ma indrept cu pasi vertiginosi si fara nicio satisfactie catre o varsta pe care cred ca toate femeile o urasc.
Desi am sufletul tanar, nu m-a ajutat cu nimic in relatiile cu persoanele care au painea si cutitul in mana.
Traiti-va fiecare zi din viata fara sa va ganditi ce varsta aveti, pentru ca timpul zboara si este ireversibil.
Sper sa fim toate sanatoase si peste 10 ani sa ne intalnim iar pe blogul Anei sa comentam cum asteapta ea varsa de 40 de ani, care la multe persoane se manifesta foarte ciudat. :))))))
Sa fii fericita Ana, sa te bucuri de viata si de familia ta!
Ana Naghi
Cel mai bun sfat posibil ne-ai dat, Daniela: sa traim fiecare zi frumos, fara sa ne gandim ce varsta avem š
Korina Maria
Nu prea conteaza ce varsta implinim…conteaza cum ne simtim. Si eu voi implini 30 in octombrie si nici nu i simt š
Multi inainte ,,draga Ana .
Ana Naghi
Deci suntem de-o seama š E bine ca ne simtim la fel de bine la aceasta varsta!
Bianca Roxana Anitei
Eu mai am un an pana atunci si chiar ma sperie putin acel prag. Sper sa imi treaca pana la anul, hi hi. Nu ma sperii ca imbatranesc, ci pentru ca inca nu imi vine a crede cate s-au schimbat la mine si in viata mea in ultimii 10 ani.
Mai am si acum momente in care ma mir sincer ca sunt privita ca un adult, mi se spune doamna si nu mai sunt intrebata in ce clasa sunt;)) si mai ales ca mi-am gasit sufletul pereche, la cat de sceptica eram odata. II multumesc Domnului ca mi l-a scos in cale, e tot ce am asteptat intreaga mea viata.
Ma bucur ca oricat mi-ar fi de greu cu cei mici acum, stiu ca ei sunt realizarea mea, a noastra, cea mai de pret si ca bucurie mai mare decat cea pe care o aduce un suflet de copil intr-o casa nu poate fi egalata.
Ana Naghi
š Si eu am multe momente cand inca nu ma simt „doamna”, asta pentru ca sunt la fel de zglobie ca un copil, asa ma simt.
La fel ca tine, sunt fericita de tot ce am realizat si trait in ultimii 10 ani! š