Traim intr-o lume nebuna-nebuna! Toti alearga dupa bani si faima, de parca daca le-ai avea pe astea si nu ai fi sanatos sau iubit sincer ar insemna ceva… Parerea mea e ca oamenii sunt singurele fiinte care chiar nu stiu sa isi stabileasca adevaratele prioritati si care nu stiu ce conteaza cu adevarat in viata. Sau stiu si se prefac ca nu stiu…
Am lasat in urma fara pic de regrete Bucurestiul, desi acolo sunt locurile de munca si tot acolo umbla cainii cu covrigi in coada. Toata lumea vrea la Bucuresti, in buricul targului, ca aici vine cineva si te ia de pe strada: hai sa iti dau o casa si un loc de munca bine platit, nu-i asa ca ai nevoie? Zau asa, credeam ca ne-a trecut de mult noua, romanilor, mirajul asta!
Asa ca dusa am fost! Nu mi-a luat mult timp sa ma hotarasc: starea aproape maniaco-depresiva in care ma adusese orasul asta si fata livida a copilasului meu care abia manca la intoarcerea in Bucuresti din vizitele de la mama au hotarat: NE MUTAM LA TARA! Nu conteaza ca venitul familiei este de 3 ori mai mic decat al meu singur, daca dadeam 75% numai pe chirie si pe facturi, iar noi nu ramaneam cu nimic, ba, mai mult, nu aveam casa noastra, la ce bun? Aici castigam mai putin, dar suntem cu zambetul pe buze mereu, ne bucuram de viata cu adevarat! Iar obrajii rumeni de sanatate ai copilului meu sunt rasplata mea. Iar atunci cand se asaza intre mine si sot, ne ia in brate si ne spune cu glasul ei de clopotel: ce bine e acasa la noi! nici ca imi mai trebuie ceva!
…Ies in gradina, ma asez lenesa sub bolta de vita de vie cu o carte in brate si citesc imbatata de mirosuri care mai de care mai dumnezeiesti. Au trecut narcisele si pomii, acum ma bucur de salcamul in floare si de primii bujori care s-au deschis… Plamanii se incarca de aer proaspat, inima tresalta cand gargarita se asaza pe pe rochita inflorata crezand ca e in gradina de flori… Eu cred ca asta e fericirea: acea stare de bine pe care o simti mai intensa decat tot ce ai trait deja si mai putin intensa decat cele ce vor urma…
Nu imi doresc decat sa fim sanatosi, in rest le facem pe toate! Ambitia nu imi lipseste, iar de aproape 3 ani am cea mai buna motivatie posibila! Viata mea are un sens, stiu pentru ce lupt zi de zi! Si incercand sa aduc un zambet si altor oameni(ceea ce incerc eu cu acest blog) imi completez fericirea… Voi ajunge sa am si locul de munca mult visat, unde sa fiu apreciata, sau, cine stie, poate voi avea propria mea afacere ori voi munci de acasa.
Sunt curioasa: ce va urma?
Daca iti doresti sa fii la curent cu ofertele de joburi, chiar si joburi de acasa, atunci fa-ti acum un CV simplu!
Mara
foarte frumoasa postarea si ma bucur ca ai facut acest pas,sanatatea se si :”face” asaca e mai bine sa stai la tara in aer curat, mai ales pesntru copil :*
Lavender Thoughts
De suflet…de minte limpede… si de bun simt!
Extraordinara postarea! Am grija sa o ascund de sotul meu care s-ar muta la tara daca as vrea eu! Chiar daca nu doresc asta, inteleg perfect ceea ce spui si-ti dau dreptate, Ana! Bravo!:)
Pupicei!
Ilda
RaduAdina
Wow..Sperb ai scris.Da, ai mare dreptate.In ziua de azi toti umbla dupa bani si faima si pentru bani ar face orice.Mai grav este ca unii care au bani au uitat de unde au plecat si prietenii care nu au bani nu mai sunt importanti pentru ca nu se pot ridica la nivelul lor…. Nici eu n-am putut sa rezist prea mult in Bucuresti…
Claudia Vaga
Wow,cred ca mi-ai inseninat ziua cu postarea ta:) Cata dreptate ai!Toata lumea alearga doar dupa bani,dar intre timp uita cu desavarsire sa traiasaca……..
Iti doresc mult multa fericire!:)
Ana Naghi
Atata timp cat iti poti face acelasi confort ca la bloc, chiar nu e nicio problema la tara! Iar eu nu am fost „city girl” niciodata 🙂
Ana Naghi
Exact cum ai spus si tu cu alta ocazie, asa simt, asa vreau sa scriu 🙂 Simt ca ma maturizez cu fiecare zi, desi pot spune ca am avut responsabilitati de adult din frageda copilarie(nevoia m-a impins, intr-un singur an era sa imi pierd ambii parinti, asa ca am devenit si mama…), dar sufletul mi-e din ce in ce mai de copil… 🙂
Ana Naghi
Stii cat de mult m-a schimbat experienta Bucuresti? In bine, culmea! M-a facut sa vad lucrurile asa cum sunt.
Spunsieu
Esti o fericita…Eu as sta la tara numai daca as avea serviciul la oras si n-ar trebui sa depind de agricultura de subzistenta. In rest nu ma omor dupa munca la tara si e munca, nu gluma, stiu pentru ca m-am nascut si am trait la tara.
Ana Naghi
Nu depindem de agricultura,clar!Toata lumea percepe taranii ca agricultori, dar 90% muncesc la oras…La noi agricultura inseamna verdeata, castravetii, salata verde si ce mai avem prin curte ca sa mancam cat mai natural… E munca, dar munca nu a tampit niciodata pe nimeni, din cate stiu eu :))) Si nici nu mi-e rusine, cu 2 facultati sa dau cu sapa, pentru mine dau. Si nici nu mi-e rusine sa spun ca dau cu sapa :))))
Georgescu Clementina
Esti fericita!!! Asta e tot ce conteaza….In viata te lovesti de multe dar tot ceea ce trebuie sa faci e sa-ti cauti calea pentru a-ti fi bine…tie si familiei tale.Eu asta am facut ….si sunt fericita!!!
janeta_20072001
Asa este toti alerga dupa bani dar nu stiu ca cel mai important in viata este sanatatea si iubirea celor dragi daca le ai pe aste nu mai conteaza nimic lucrurile si bani ii poti face dar fericire si sanatate nu iti poti cumpara cu toti banii din lume,asa este si eu ma mut in vara din Bucurestiul asta super aglomerat si poluat.
Ana Naghi
Da, pot spune ca acasa am tot ce imi doresc! Am cea mai frumoasa familie si tot ce am e realizarea mea, nu mi-a dat nimeni nimic 🙂
Ma bucur pentru tine 🙂
Ana Naghi
Asa este, Janeta. Te muti definitiv din Bucuresti?
Maria Elena
Draga mea Ana!
Ceea ce ai facut tu,am facut si eu! Adica, nascuta,crescuta,cu scoli facute si am lucrat niste ani ( 8 ani si jumatate) in Bucuresti. Cu prima ocazie , am plecat din Bucuresti in Craiova , dupa viitorul sot.
Plang doar dupa faptul ca in Bucuresti ceea ce lucrez eu ( asistent medical) imi gasesc mult mai usor si este altfel remunerat decat in Craiova, dar ATAT! Si in rest n-am nici un regret ca am parasit Bucurestiul , plind e praf,in care imbatranesti pe drum parcurgandu-l dintr-o parte in alta pentru a ajunge de acasa la serviciu…!
Acum recunosc,lucrez pe santier, si sunt plecata in deplasare de acasa cu saptamana. Una la serviciu,una acasa…! Sincera sa fiu,daca as avea si eu „tara” , la curte pe pamant as face-o si maine…Mi s-a urat la bloc , cu tot ceea ce implica acest lucur!
Si acum sa revin la ceea ce ai scis tu mai sus, te felicit din tot sufletul si cu mana pe inima ca te-ai decis sa va mutati toti tri „la tara”! . Cea mica,Ema,va creste cu mult mai bine la er curat „la voi acasa”!
In ziua de astazi este un sacrificiu mare sa te muti de colo – colo , mai ales cand exista deja un copildar ce sa mai zic sa faci „miscarea ” asta cu mutarea de la „capitala” la „tara”.
Dar pentru a avea copilul sanatos si plin de viata,merita acest sacrificiu!!
Si mai ales ca ai un locsor in care poti citi cand ai un pic de timpliber, cu mirosul de flori si pomi infloriti in jurul tau…hmm….de vis!!!
Monicutza Monica
Ce frumos ai scris, si cat de adevarat… As vrea sa am si eu curajul tau.
Ana Naghi
Am ajuns la concluzia ca si curajul…se invata! 🙂
Ana Naghi
Ma regasesc in cele spuse de tine: eu inchid ochii si sarut cu dragoste fiecare florica, ii iubesc parfumul si culoarea…Astea sunt momente de bucurie, acelea care ma incarca…
Asta regret si eu putin: ca nu-s aceleasi salarii ca in Bucuresti, dar nu imi trebuie mult sa fac naveta, sunt 60 km pana la Bucuresti… Cand stii pentru ce lupti, niciun sacrificiu nu e prea mare…
Maria Elena
Corect! Mai bine sa faci naveta,decat sa stai acolo! 🙂
Vavaly Valerica
superb tot ce spui tu aici. ma bucur ca te am descoperit. simt liniste si bucurie aici la tine. felicitari pentru decizie. si eu as face asta oricand. si sigur voi face intr o zi. merita.
Mioara Hus
Asta e, din pacate, lumea in care traim azi, o goana nebuna,nebuna dupa lucruri materiale, averi, faima!…Nimic nu se compara cu linistea vietii de la tara! Si eu, nascuta si crescuta la oras, n-am crezut ca ma voi putea muta la tara si adapta vietii de aici. Dar nu-mi pare rau c-am lasat zgomotosul oras, in care aproape ca nu mai puteam respira si am ales sa ma mut la tara! Aici s-a nascut si creste fetita noastra, desi navetam in oras la gradi, din cauza problemelor ei speciale.
Stii cat de mult ma bucur si pt. voi, Ana, draga si va doresc sa fiti mereu fericiti in casuta voastra, la tara, iar Ema sa creasca sanatos!
Ana Naghi
Nu m-am adaptat nicio secunda la viata Bucurestiului! Darvenirea pe lume a Emei a fost momentul deciziilor importante, ea ne-a dat curajul sa facem lucruri pe care inainte nu le-am fi facut. 🙂
Ana Naghi
Bine ai venit! 🙂
Da, este infinit mai multa liniste acum, iar bucuria adevarata pot spune ca nu o cunoscusem pana de curand.
Curaj, fara regrete!
nicoleta loredana
foarte frumos ai scris