Copii

Cel mai mare rau pe care i-l poti face copilului e sa ii oferi TOTUL

De aproape 6 ani sunt binecuvantata cu un copil minunat. Un copil pentru care imi doresc ce e mai bun pe lumea asta. Imi doresc sa ii fie mai bine decat mi-a fost mie. Sa aiba mai multe decat am avut eu. Ca asa e normal sa simta un parinte. Insa ce NU e normal sa faca un parinte este sa ii ofere TOTUL copilului.

1.Nu ii cumpara orice vrea

Sa faci asta nu te transforma instantaneu in cel mai rau parinte din Univers. Probabil ca vei citi asta si pufnind iti vei spune „daca am cu ce, de ce nu?” Gresit! Orice faci tu, draga parinte, transmite indirect un mesaj copilului tau. Ce va intelege copilul? Simplu: doar deschid gura, eventual ma tavalesc putin prin magazin si obtin TOT ce vreau…

Eu incurajez discutiile „serioase” cu copilul inca de la cele mai fragede varste. Nu il subestima! Nu te gandi ca nu intelege si ce rost mai are sa ii explici ca nu are nevoie de inca o papusa Barbie si ca se poate multumi cu cele 99 de acasa? Invata-l sa constientizeze diferenta dintre nevoie si moft. Oricum, din experienta ii spun ca interesul pentru orice lucru nou tine de la cateva minute la maxim cateva zile…

Stiu si ca in copilarie ti-ai dorit mult o papusa anume. Si ca nu ai primit-o atunci si ti-ai jurat ca atunci cand vei fi mama ii vei lua copilului tau tot ce isi doreste. Te intreb un singur lucru: nu ai mai crescut frumos fara acea papusa? Poti alege ceva extraordinar, care merita, dar nu face din asta un obicei.

Sa mai vorbim de capitolul cost? O prietena care are doua fetite mi-a spus ca a auzit o discutie intre mamicile prietenelor uneia dintre fetite. Mamele se laudau cu preturile cadourilor de Mos Nicolae. A facut imprudenta sa isi dea cu parerea ca un copil poate adora o jucarie foarte ieftina sau poate sa nu fie interesat de o jucarie foarte scumpa. Nu va imaginati ce a urmat! Sa inteleg ca achizitiile pentru copii sunt doar un motiv de fala? Ca e important sa vada lumea ce bine o ducem noi? Cam ca un botez mai scump decat 5 nunti, desi ala mic nu isi va aminti niciodata despre botezul lui? Dar asta e alta discutie…

Copilul trebuie sa inteleaga ca banii nu cresc in copac. Putina educatie financiara nu strica. Explica-i cu cuvinte cat mai simple si va intelege, crede-ma! Poate nu de la prima discutie, dar o va face. Iar daca cel mic insista, da-i sarcini sa isi castige banutii. Nu esti deloc dur, il pregatesti pentru viitor.

2.Nu face totul in locul copilului tau

Daca la inceput, uitandu-ma la copilul meu care era fix cat o paine aveam impresia ca trebuie sa fac eu totul, pe parcurs mi-am schimbat ideile. I-am dat copilului meu sansa sa isi dezvolte abilitatile, sa devina independent.

Trist este pentru mine sa observ copii de 3-4 ani care inca mai deschid gura cand vine avionul. Ca sa nu mai spun ca nu sunt de acord cu copiii carora li se paseaza mancarea mult timp… Ca vad elevi de 8 ani carora li se duce ghiozdanul(uneori prea greu, stiu, dar de ce evitam greutatile?!), carora parintii intra in clasa si le scot pe banca tot ce au nevoie. Si lista poate continua.

De ce ne transformam, cu buna stiinta, copiii in niste handicapati? De ce facem totul pentru ei, de ce le oferim totul si nu le starnim lor dorinta de a realiza ceva, de a descoperi, de a lupta putin pentru a obtine ceea ce isi doresc? De ce le inducem ideea ca e suficient ca sunt ai nostri ca sa merite tot si sa nu depuna nici cel mai mic efort? Mamici, va astept raspunsurile.

7 Comments

  1. Sunt intru totul de acord cu tine Ana, chiar daca uneori mi-e greu sa ma abtin sa-i cumpar o jucarie anume pentru ca imi place si mie. 🙂
    Din fericire am un baietel foarte bun, care inca nu cere nimic in afara de oua cu surprize. Bineinteles ca are si tableta, pe care a primit-o cadou de la mine, ca sa mai am si eu acces la calculator sa scriu articole, dar in rest nu-i cumpar jucarii inutile pentru ca deja avem doua cutii pline cu care nu se joaca. De obicei le dam mai departe, odata sau de doua ori pe an.

    • Comment by post author

      Ana Naghi

      Oooo, dar nu e nimic rău să ceară un ou cu surprize. Eu mă refeream la lucruri mult mai serioase și la modul fie în care cel mic cere (urlând, lovind, tăvălindu-se), fie la cum oferă părintele (pe loc comanda, că doar am bani sau pe principiul ” sa nu moară Georgica dacă îl refuz”).
      Iar faptul că jucăriile acelea bucură și alti copii mi se pare un lucru grozav. 🙂

  2. De multe ori aud la parintii dezamagiti de comportamentul copiilor intrebare „cu ce am gresit? I-am oferit tot ce si-a dorit!”. Oamenii astia chiar nu pricep ce e important si ce nu, care e diferenta dintre a creste si educa un copil si a forma un monstrulet rasfatat?

    • Comment by post author

      Ana Naghi

      Ai pus punctul pe i! Sa fii un bun parinte nu înseamnă să îi dai totul copilului tău … înseamnă să crești un om capabil să obțină ceea ce își dorește pe cont propriu.

  3. Ana Ardeleanu

    Si eu sunt de acord cu tine. Chiar incurajez dicutiile „serioase” cu baietelul meu si-l las sa-si dezvolte abilitatile. Incetul cu incetul, intelege anumite lucruri si devine mult mai echilibrat. Referitor la partea cu jucariile, am avut si noi o perioada cand isi dorea sa cumparam masinute peste masinute, dar a inteles ca nu putem face acesta. Acum trebuie sa mai lucram putin la faza cu impartitul deoarece este putin cam posesiv.

  4. ghelbere elena

    Am noroc chior chiar daca flacaul meu acum are 12 ani niciodata nu s-a trantit de pamant sa-mi impuna sa-i cumpar ceva. A foat si este constient ca banii sunt putini si nu ne permitem sa-i cumparam lucruri inutile.

  5. Nicolae Claudia

    Am inceput sa imi fac griji in privinta asta. Am un copil cam rasfatat..rasfatat in sensul ca daca vrea in brate, trebuie sa o iau in brate, daca vrea sa sara pe tine, sare pe tine, chiar daca tu poate nu te simti bine. In ceea ce priveste jucariile sau altceva..tinde mana, dar nu face urat ca nu ii iau.

Leave a Reply