Copii

Copiii si teama de medic

m_101783940

Recent, unul dintre fratii mei imi povestea cum, fiind cu nepotelul la medic, o fetita de circa un an si jumatate tipa de ti se rupea inima, desi nici macar nu intrase in cabinetul medicului, deci nu se punea problema sa fi fost supusa vreunei proceduri care sa ii fi provocat durere.

Se pare ca experienta neplacuta cu alti medici ajunsesera sa ii induca bietului copil o teama grozava de tot ce presupunea vizita la medic. Acea teama se transformase deja in fobie sau chiar ceva mai grav, caci parintii erau sfatuiti sa mearga chiar la psiholog…

O data intrati in cabinet, fratele meu si nepotelul au avut o surpriza tare placuta: medicul pediatru nu prea semana a medic… Nu purta “infricosatorul” halat alb, ba, dimpotriva, avea o tinuta chiar prietenoasa. Medicul insusi a marturisit ca nu poarta la nicio consultatie halat, pentru ca stie ce efect are asupra copiilor. Desi consultatia a durat ceva vreme, nepotelul meu nu s-a simtit ca un cobai, ci parea mai degraba ca se joaca alaturi de un prieten. Medicul a reusit sa il faca pe copil sa se simta confortabil si in largul lui, lucru mai rar intalnit.

Pediatrul a precizat ca desi stresul si durerea cazuate de unele proceduri(de exemplu, injectiile sau perfuziile) nu pot fi evitate, parintii gresesc enorm cand o nazbatie a copilului este insotita de amenintarea: Daca nu esti cuminte, mergem la doctor sa iti faca o injectie! Asa copilul ajunge sa asocieze vizita la medic cu durerea. Si indiferent cat vei incerca tu sa il pregatesti pentru urmatoarea consultatie, copilul se va teme de “omul rau cu halat”. Si aceasta teama poate cauza chiar si atacuri de panica, sa nu mai vorbim de consecintele pe termen lung: o data ajuns la maturitate, copilul tau va suferi acasa si , cel mai probabil, va ajunge la medic doar cand situatia este deja grava…

Poate nu ti se pare un lucru important si consideri ca, pe masura ce creste, copilului ii va disparea teama, dar mai gandeste-te o data: oare asa sa fie?! Ai grija ce ii spui copilului tau si nu uita: tu esti un exemplu pentru el. Alege sa fii unul pozitiv!

PS: Sper sa vedem medicul cat mai rar, anul acesta a devenit deja o figura cunoscuta…

3 Comments

  1. Bianca Roxana Anitei

    Spitalele in sine si conditiile gasite acolo, precum si aglomeratia si imbranceala specifica spitalelor de stat ne duc inclusiv pe noi adultii cu gandul la filme de groaza, d’apoi pe cei mici.
    Cabinetele particulare insa nu sunt pentru toate buzunarele, astfel incat sa gasim pentru cei mici un mediu mai prietenos, sau in cazul nostru, lipsa lor ne obliga sa ducem copiii la sectia de pediatrie de stat. In ultimul timp am preferat sa aducem in caz de stricta necesitate medicul la domiciliu si atunci, fiind in mediul lor, copiii au fost mult mai deshisi si mai putin timorati.

  2. Mihaela Bolea

    Totuşi, tind să cred că reacţia acelui copil care plângea fără oprire era datorată unei alte cauze, şi spun asta datorită vârstei extrem de fragede. Eu am un nepoţel de un anişor şi 11 luniţe, dar nu face diferenţa între mediul prietenos de acasă şi cabinetul medicului. Se comportă acolo la fel ca şi cu noi toţi. De la 3-4 anişori tind să cred că ei înregistrează cu adevărat temerile astea şi nu numai. Ideea de bază a acestui articol e o lecţie pentru noi toţi, cei care intrăm în contact cu micuţii. Să-i învăţăm lucruri frumoase, nicidecum să-şi dezvolte temeri care îi pot marca pe tot restul vieţii.
    Multă sănătate, Ana! 🙂

Leave a Reply