Copii, Diverse

Copilaria, atunci si acum…

Copilaria, varsta de aur, inseamna cei mai frumosi ani ai unui om. Varsta la care descoperi lumea, la care joaca e principala ocupatie si la care cuvantul griji iti e strain…

 

copilarie

Desi nu am fost un copil bogat din punct de vedere material, am avut o copilarie minunata! Am atatea amintiri frumoase cu fratii, sora mea si gasca de pe strada, incat daca as scrie o carte, cel mai probabil ar fi roman in mai multe volume, minim trilogie šŸ™‚

Sunt lucruri pe care mi le amintesc acum si parca au fost ieri. Amintirile sunt asa de vii, incat anii parca nu au trecut peste ele. Si tremur de emotii, zambesc in coltul gurii si imi doresc ca si copilul meu sa zambeasca peste ani, amintindu-si de copilarie. Imi doresc sa creasca frumos…

Cum as putea sa uit cand fratele mai mare ne arunca visine din varful pomului si noi le culegeam din tarana de ne trosneau in dinti pietricele?! Niciodata visinele nu au mai avut acelasi gust… Si am fost cei mai sanatosi copii, nu ca acum, cand stam cu farmacia in casa.

Cu cat drag imi amintesc cand ne intindea mama o bucata de pres din ala cusut de bunica si stateam acolo pana ne chema mama la masa… Cand ne bucuram de papusa primita si ii cuseam o intreaga garderoba.

Cand am mai crescut cat sa ne lase mama sa iesim singurei pe strada, faceam adevarate sezatori cu copiii din vecini. Azi la mine, maine la altul si tot asa. Am invatat ca cel mai bun suc nu e Cola, ci extractul din petale de trandafiri pe care ni-l pregateam noi, ca cele mai bune gustari erau crodul de paine proaspata cu branza(nu era nicio problema cand branza se innegrea de pe mainile noastre, credeti-ma!), iar cele mai bune dulciuri nu erau ciocolata, cornurile cu crema, s.a,Ā  ci gogosile mamei sau biscuitii de casa ai mamei Emiliei sau crema de zahar ars a mamei Ginei…

Imi amintesc cu cata mandrie purtam coronitele de premianta si cu cata dragoste purtam in brate cartile primite recompensa pentru inca un an de sarg. Si cum ma bucuram de inghetata pe care o primeam de fiecare data dupa premiere de la mama…

Cum nu pot uita nici prima savarina sau primul Brifcor de la cofetarie… Unde ajungeam rar, caci ai mei aveau o casa de copii si se luptau sa nu ne lipseasca nimic pentru scoala. Asta a fost dorinta lor cea mai mare: sa nu ne arda soarele pe camp trudind, sa invatam carte si sa stam la umbra…

De aproape patru ani sunt binecuvantata cu cel mai frumos si zambaret copil din lume! Si asa imi retraiesc anii copilariei. Nu caut sa imi implinesc prin copil planurile ce nu mi-au reusit mie in viata… In schimb stiu clar ca vreau ca fetita mea sa aiba o tona de amintiri frumoase, asa cum am eu!

Nu imi doresc sa am un copil care sa nu stie ce vreme superba e afara, pentru ca se joaca in casa pe tableta. Vreau sa se bucure de soare, de o floare, de o gaza, sa se balaceasca in apa calda a unei ploi de vara.

Nu vreau un copil care la 4 ani e pe laptop si la 5 ani are deja cont de facebook. Imi doresc un copil care sa relationeze cu oameni reali, sa aiba prieteni in carne si oase.

Nu vreau sa ii dau copilului sa manance, vreau sa il hranesc. Vreau sa guste din toate, sa aleaga ea insasi ce ii place si ce nu.

Daca voi reusi macar o parte, voi sti ca nu mi-am irosit timpul si ca al meu copil nu a trecut pe langa copilarie. Voi sti ca peste ani, va zambi asa cum zambesc eu acum, privind inapoi…

27 Comments

  1. Grecu Laura Alina

    Am citit cu drag ceea ce ai scris si cred ca multi ne regasim printre aceste randuri. Acum,eu sunt afara si ma uit la copiii mei care se joaca pe ulita pe care ma jucam si eu cand eram mica.Joaca aceleasi jocuri pt ca eu le jucam si ma uit la ei si ma bucur ca nu fac parte din categoria copiilor care stau doar cu tableta in mana.Au zgarieturi peste tot dar asta e,macar stiu ce inseamna sa fie copiii. šŸ™‚

    • Comment by post author

      Ana Naghi

      Daca ai vedea ce picioare pline de vanatai are Ema… Vanataile se vindeca, dar o copilarie pierduta nu se intoarce.
      Sa inteleg ca si copiii tai vor zambi peste ani šŸ™‚

  2. buna asa este precum ai descris ma regasesc prin cuvintele care ai descris despre copilarie,bravo este un articol de minune

  3. Lacramioara

    Foarte frumos!

  4. Lamiita Durac

    Va fii foarte greu , din ce in ce mai greu va deveni , in a le insufla copiilor pasiunea de a se juca in aer liber ,sa fie adevarati copii si sa isi traiasca aceasta perioada sanatos pentru ca nu depinde numai de tine ca parinte . Se va simti frustrat cred privandu-l de anumite ” recompense ” asa cum vor primi ceilalti . Iti doresc si tie si fetitei tale sanatate si sa fiti fericite .

    • Comment by post author

      Ana Naghi

      Asta e problema numarul 1: eterna comparatie cu ceilalti copii. Eu am discutat dintotdeauna cu copilul meu orice. Si sper ca asta sa usureze situatia pe viitor…

      Multumesc, asemenea!

  5. Draga mea,mi-a dat lacrimiile citind articolul tau.Cam asa copilarie am avut si eu,dar ma bucur ca era totul bine.Am petrecut ziua de azi cu Denys pe afara si mititelul a cazut si s-a lovit la genunchi,a venit la mine si mi-a zis sa-l dau cu apa dupa aceea mi-a zis „te bec mamaie mult de tot” si l-am luat in brate,As vrea si eu sa-i pot oferi lui Denys macar pe treisferturi cat le-am oferit fetelor mele šŸ™‚
    Sunt ferm convisa ca esti o mama buna si ii vei oferi Emei totul si o vei creste cum se cuvine.
    Te pup draga mea! :-* Aceste randuri ale tale m-au dus in anii de copilarie.Multumesc pentru acest articol! :-*
    pupici :-*

    • Comment by post author

      Ana Naghi

      In primul rand eu iti mulumesc pentru cuvintele frumoase!

      Asa am simtit , asa am scris si ma bucur ca, pret de cateva minute, am reusit sa ne intoarcem in minunatii ani ai copilariei šŸ™‚

  6. Mihaela Bolea

    De suflet! ā™„ā™„ā™„

  7. gabriela

    Amintiri frumoase povestite cu inima…multi dintre noi am avut copilarii simple si fericite, cu lipsuri materiale dar cu impliniri sufletesti! Tot echilibrul zilei de azi, si copilariei copiilor nostrii, ne determina de cele mai multe ori sa uitam cat de frumoasa e simpliatea si sa incercam sa oferim copilului lucruri nu timp! Din pacate asta e directia in care ne indreptam!

    • Comment by post author

      Ana Naghi

      „lucruri, nu timp” – un adevar dureros, din pacate. E drept ca si viata asta e tot mai nebuna si trebuie sa tinem pasul, insa, cu putin efort, nu e imposibil sa ii acordam timp puiului. Si calitatea timpului e mult mai importanta decat cantitatea!

  8. Exact senzatia asta o am si eu, ca toate au fost ieri, atat de puternice sunt amintirile! Sunt sigura ca vei reusi sa oferi copilului tau cea mai frumoasa copilarie.

  9. veronica picioroaga

    off…de suflet , mai Ana ! citind , m-au trecut emotiile propriilor amintiri din copilarie ! si eu as orice sa traiasca si-al meu copil macar jumatate din bucuria pe care am trait-o eu muscand din viata sanatoasa de la tara , de la bunici si bucuriile simple si intense !

  10. Luca Mihaela

    M-am regasit in ceea ce ai povestit. Si acum mare am momente cand mi-e dor de mirosul ierbii, al pamantului, de clipele cand ma cataram in copaci, interactionam foarte mult cu natura in copilarie, insa copii nostri nu stiu daca se bucura atat de mult de natura cum o faceam noi.

  11. rosia victoria

    Da,amintiri frumoase,clipe d eneuitata,nimic nu mai este ca atunci ,totul s-a schimbat.Copii din ziua de azi sunt altfel,desene toata ziua ,pe cand noi aveam cu portia,doar o ora pe zi,aveam doar telefon fix ,pe cand acum copii au tablete,laptopuri si nu prea stiu sa se joace in aer liber.Depinde de noi cum vrem sa ne crestem copiii.

  12. magda

    Din pacate, e tot mai greu sau poate tocmai de-asta cand reusesti simti o bucurie imensa. O mama de copil de 14 ani este de acord cu tine. Si mai adaug: meseria de parinte este cea mai grea, dar cu cele mai mari satisfactii.

    • Comment by post author

      Ana Naghi

      Stiu ca este greu, asa cum spuneam, viata e tot mai alerta si ne zbatem tot mai mult pentru painea de zi cu zi, insa nici putinul timp liber ramas nu prea stim cum sa il folosim..
      Asa e, e greu, dar frumos si fiecare realizare ca parinte o simti inzecit fata de alte reusite šŸ™‚

  13. @Off-topic: de ce nu ai pagina de contact la blog? orice blog care se respecta are asa ceva…

  14. Dimitriu Valeriu

    In cea mai mare parte iti dau dreptate, dar nu trebuie sa fi fim total impotriva unei activitati, ci trebuiesc judicios impletite toate modurile de petrecere a timpului, cu atat mai mult cu cat societatea se schimba. Deci un copil trebuie familiarizat si cu aceasta noua „ocupatie” numita calculator, laptop sau tableta, eu stiu, in functie de varsta, de la cateva minute pe zi, nu de alta, dar ajunge intr-o colectivitate, gradinita sau scoala, si este dezavantajat daca nu are cunostiinte cat de cat ca sa nu fie chiar pe ultimul loc dintre toti. Apoi pe langa joaca preponderenta as mai adauga niste activitati practice gen facut curatenie, preparare meniu, ceva bricolaj pentru baieti sau cusut pentru fete, etc. deasemenea conform cu varsta.

    • Comment by post author

      Ana Naghi

      Sigur ca nu voi creste un copil paralel cu vremurile in care creste! Are doar 3 ani si 9 luni si momentan are un laptop de jucarie pentru a se deprinde cu tehnologia, cu ideea de a lucra, de a invata lucruri care ii vor fi de folos mai tarziu, cand va trece la calculator.

      Insa stiu cazuri concrete de copii care au cont de facebook la 5 ani. Mi se pare totusi prea mult.Si credeti-ma ca aceiasi copii de care aminteam mai sus nu stiu cum arata o gasca, e caz concret, din nou. Eu vorbesc strict din realitatea de langa mine.

      Iar cand vine vorba de activitati practice, pot spune cu bucurie ca am implicat-o pe cea mica de multa vreme in activitati precum curatenie(spre exemplu, ea sterge praful si isi asaza jucariile), ma ajuta sa pun masa, ii place sa se bage in cratitile mele si stie multi pasi in pregatirea unei retete. Nu am nimic impotriva sa puna faina cand facem o prajitura, chiar daca e faina peste tot šŸ™‚ Ma ajuta sa hranesc animalele(stam la curte), gradinarim impreuna si e tare bucuroasa sa culeaga roadele muncii ei. Sunt multe lucruri pe care le facem, nu sunt mama closca ce duce tava la pat si face totul pentru copil, eu vreau sa o ajut sa devina un om independent, care sa se descurce singur.

Leave a Reply