Nu e povestea mea, e a ei, prietena si (fosta) colega M. Asta ca sa nu se creada ca nu sunt fericita, ca ma supar, zau!
Ea e cea mai dulce fiinta de pe planeta, i-am spus ca a gresit planeta sau cel putin epoca… Iti creste glicemia numai privind-o, pe bune!
Dar zambetul ala pe care il stiam eu incepuse sa paleasca la un moment dat, era deja evident ca ceva o deranjeaza. Si am intrebat-o, ca nu suport sa vad omu’ suferind langa mine si sa ma fac ca ploua(cand afara e soare!).
Ce o necajea: de 10 ani e intr-o relatie cu un tip(nu l-as numi chiar barbat…). Ea tine la el, dar el nu face nimic dupa atatia ani: nici macar in gluma nu a pomenit vreodata de mutat impreuna. Ca de casatorie, nici atat! E genul ala care ia ce se poate, cand se poate, dar fara implicatii majore! Heeee-loooou!
Eu, ma stiti, nu tin in mine, ca risc un atac cerebral in modul asta. Si o intreb daca e interesata de sfatul meu, ca nici nu voiam sa ma bag ca musca in lapte, desi ma manca rau limba.
Ea, dulce cum v-am descris-o, chiar ma roaga sa ii spun ceva.
Si ii spun: trebuie sa inteleaga ce vrea omu’ de la ea, daca o iubeste si au vreun viitor impreuna. Daca nu cumva si-a papat inutil 10 de ani din viata. Stiti voi, degeaba iubesti tu un om, daca nu e valabila si reciproca sau daca e, dar nu te face fericita relatia aia.
Ii recomand o discutie deschisa(cu usile inchise) cu tipu’ . Sa ii spuna ce simte, ce isi doreste si sa afle din gurita lui daca planurile lor de viitor se intersecteaza sau sunt paralele.Vedeti cum devine matematica interesanta?!
Nu i-am servit misoginism la tava, cum ca barbatii este porci si trebuie sa ii impingi de la spate sa faca ceva, in 99% dintre cazuri, cand vine vorba de relatii. Nu, ii dau ocazia sa se convinga ea insasi de raspuns ! Fie ce-o fi, macar sa stie o data pentru totdeauna: cum e mai bine: cu el sau fara el?
Voi ce i-ati fi spus?
madalina
nu cred ca ar mai avea rost discutia cu el…durere inutila si constatare nefericita..cand dragoste nu e nimic nu e…in fericire incape totul…ruptura definitiva si capul sus viata merge inainte….sunt constienta ca e greu dar mai bine asa decat o compatimire dureroasa si fara nici o rezolvare…numai bine…
Ana Naghi
Discutia ar avea sens doar in ideea ca e nehotarata si continua sa creada in relatia asta… Eu zic ca merita sa se convinga singurica.
adriana stan
decat sa suferi toata viata mai bine acum…..apoi,dragoste cu forta nu se poate…
Ana Naghi
Pai nu e cu forta, ca individul pare fericit asa, ea e nefericita… El primeste ce isi doreste, ea crede ca el se poate schimba. de fapt, niciunul nu are curaj.
adriana stan
asa e, dar cand unul dintre parteneri nu isi doreste casatoria inseamna ca nu iubeste destul la asta ma refeream 😀
HOSSU CLAUDIA
SUPER INTERESANT ARTICOLUL FOARTE AMUZANT GREU CU DRAGOSTEA ASTA E FOARTE FRUMOS
Ana Naghi
Da, greu cu dragostea asta!
Lucica Lazar
Daca dragostea nu e reciproca risca sa aiba o „singuratate in doi”. Mai bine sa se decida ce vrea si sa-si vada de viata ei.
Eu sunt pe principiu „iubesc si vreau sa fiu iubita ” 😉
Ana Naghi
mi se pare ca ai pus punctul pe i” snguratate in doi” . Nu prea imi dau seama cum cineva isi poate dori asa ceva…
Paola Paola
Probabil el se ghideaza dupa vorba aia (scuzati misoginismul dar nu se pune daca il spune o femeie nu ? :D) „Why buy the cow when you can get the milk for free?”
Eu de multe ori ma aflu in ipostaza de mama a ranitilor, nu stiu de ce toti ar crede ca eu le pot da sfaturi bune, sau as fi o buna ascultatoare !! Dar, am si eu o prietena care a suferit mult din cauza multor baieti, dupa nenumarate certuri, despartiri, incidente…. ea inca crede in iubire si spera sa il gaseasca pe acel cineva care o va face fericita si care vrea o relatie serioasa. Iar in momentul in care iar cunoaste pe cineva uita efectiv de ceilalti, se dedica complet relatiei, face prietenie cu mamele baietilor, iese numai in gasca de prieteni de-ai lui…si apoi la prima cearta revine la mine…I-am zis de multe ori, nu ca as fi contra, dar greseste mult ca se ofera pe tava, da dovada de disperare, iar barbatului cand i te oferi pe tava si nu mai lupta catusi de putin, nu se mai simte barbat si se invata prost (vorba ta : „barbatii este porci”). La noi a fost tocmai inversul unei situatii conventionale : eu zvapaiata la 19 ani la facultate-el barbat serios cu ganduri la fel de serioase la 26 de ani…combinatia fatala 😀 Dar baiatul a vrut si gata! M-a „domesticit”, mi-a impartasit din experientele lui de viata, m-a invatat ca nu toti iti sunt prieteni…..eu nimic…M-a cerut de nevasta..eu am inceput sa plang…m-am casatorit…eu vroiam sa lucrez….a venit copilul si acum inteleg abia cat eram si cat sunt de fericita si de norocoasa 😀 Cam greu dar mai bine mai tarziu (5 ani) decat niciodata, nu? 😀 Uii se coc mai greu la minte ce sa-i faci :))
Ana Naghi
La noi a fost la fel, eu 19, el 26, doar ca zvapaiatul era el 😀 Si acum imi spune ca l-a maturizat un copil 🙂
Cam asa e situatia, cum o descrii: el „mulge” si ia tot ce poate, ea accepta de dragul amorului…
Paula Maria
Intotdeauna mi’am zis ca toate se intampla cu un motiv ,si l’am cautat, de mult ori l’am gasit ,de multe ori am gandit cu creeru si am simtit cu creeru pentru ca imi pasa de mine . Eu zic ca asta e unu dintre cheile linisti sufletesti, sa iti pese de tine, de acolo intelegi multe lucruri,nu lasi sa se intample toate grozaviile pe care sufletu le’ar fi ignorat 🙂
sofica mihaela
Ce nu inteleg e motivul pt care ea s a trezit de odata, asa pe nepusa masa, in situatia de a fi de 10 (zece) ani intr o relatie care nu duce la nimic. MA indoiesc ca ea a asteptat 10 ani pana sa i spuna si lui ca e nemultumita de faptul ca relatia lor se indreapta spre o luuunga … lalaiala. Din puncul meu de vedere, e tardiv sa incerci vreo asemenea discutie dupa 10 ani. Nu vad rezultate. Spune ne ce s a mai intamplat? Ca vad ca ai scris articolul acum lubi bune.
Ana Naghi
Nu mai sunt impreuna. Bine, daca ma intrebi pe mine, ei nu erau impreuna nici in timpul asa-zisei relatii… Nu prea stiu ce sa iti raspund la intrebarea legata de „trezirea” ei, probabil ca a sperat la mai bine. Doar ca a asteptat cam mult si cred ca refuza sa accepte realitatea.
sofica mihaela
„Luni bune”.