Diverse

Cum sa iti incarci gratis bateriile

Nu stiu la ce baterii v-ati gandit voi… Eu ma refeream la ale noastre, cele care ne ajuta sa functionam la parametrii normali. Desi normalul asta nu mai e nici el ce-a fost. Normalul nostru ii sperie pe cei din generatiile trecute, pe motiv ca e un normal cam anormal. Sper ca nu v-am pierdut pe drum.

Oricum, avem atatea de facut, incat uneori nici nu stiu cum de mai reusim sa le facem pe toate. Chiar voi m-ati intrebat cum reusesc sa le fac pe toate.

Ideea este nu cum le rezolvam, ci cum reusim sa (mai) functionam. Organismul nostru, ca orice alta „masinarie” de pe lumea asta, are si ea niste resurse. Si ce te faci cand bateriile sau combustibilul se consuma? Nu e ca si cum am trece la hibernat un an-doi si apoi ne-am intoarce. Nu, noi trebuie sa o facem rapid, ritmul asta nebun nu ne ofera un ragaz prea mare.

Din pacate vad tot mai multi oameni cedand parca mult prea repede. Sigur, nu judec pe nimeni, in definitiv nu suntem plamaditi la fel, fiecare cu felul lui de a fi. Dar a fi matur inseamna tocmai puterea asta de a gasi solutii, de a reusi sa treci peste incercari(oricat de grele ar fi), de a vedea partea plina a paharului si de a reusi cumva sa te (re)incarci si sa o iei de la capat.

Mi-a ramas intiparit primul sezon din Dansez pentru tine, cand o tanara a venit pentru mama ei. Aceasta suferea de depresie si singura cale sa isi revina era o calatorie in Brazilia, tara ei preferata… Daca ma intrebati pe mine, gogomanie mai mare ca asta nici ca am auzit! Cine a zis ca trebuie sa cheltui o avere sau sa ajungi la celalalt capat al Pamantului ca sa te simti mai bine si sa te incarci? Oare chiar trebuie sa punem un pret pe orice?

Stiu ca suna a cliseu, dar nu vreti sa stiti cate lucruri fac eu intr-o zi. Numai pentru scoala, nu mai vorbesc de gospodarie, blog si inca alte cateva proiecte in care sunt total implicata. Plus ca am un copil care nu vreau sa creasca in stilul „apa, paie si bataie”. Deci, faceti si voi niste calcule, cate ore ar trebui sa aiba ziua mea.

Da, am momente cand simt ca mi-e imposibil sa le duc la bun sfarsit pe toate. Da, am momente cand as dormi trei zile continuu. Da, am momente cand simt ca doar o clona m-ar putea salva. Dar nu renunt, asa sunt din fabricatie. Sau poate ca nu. Poate ca am invatat treptat si ce inseamna rabdarea si ce merita osteneala si ce nu, ce e important si urgent si ce mai poate fi amanat, cum sa fac lucrurile repede si bine, cum sa improvizez si sa gasesc solutii din mers. Si castig asa timp, uneori pentru mine, alteori pentru a rezolva si alte treburi care nu mai suporta amanare.

In momentele acelea, cand simt ca nu mai pot ma opresc. Din tot ce fac. Incerc sa inchid ochii si sa trag aer adanc in piept. Sa tin ochii inchisi pana ce negrul devine alb. Ati incercat asta vreodata?

Apoi, daca simt ca sunt coplesita de termene limita si de lucruri de facut le astern pe hartie. Asa cum imi vin in minte, sa nu pierd nimic. Apoi le pun in ordinea urgentei. Si pe masura ce le rezolv, incep sa bifez. De multe ori aceasta lista e mintala, am o memorie vizuala foarte buna si ma ajuta.

Iar bateriile, dragilor, mi le incarc in familie. In casa mea, in curtea mea, cu ai mei. Sau la mama, unde si acum, la aproape 32 de ani, ma linistesc spunandu-i ce am pe suflet, in timp ce stau cu capul in poala ei si EA ma mangaie pe par. Iubesc sa fiu mangaiata pe par, parca toate grijile dispar si am capul mai limpede. Norocul meu e ca si Emei ii place sa se joace in parul meu, deci am si acasa sprijin. 🙂

Desi cei care suntem parinti de multe ori consideram, pe nedrept, ca nu mai avem timp de noi pentru ca trebuie sa ne ocupam de copii, nu e deloc asa! Ia incercati la sfarsitul unei zile agitate, cat e mancarea pe foc, sa construiti cu cel mic un cort sub masa sau sa mergeti la un picnic pe covorul din sufragerie. Va garantez ca grijile vor ramane la intrarea in cort!

Cand sunt prinsa intr-o treaba ce necesita mult timp, ma opresc sa imi trag sufletul, sa rontai un mar sau o bucatica de ciocolata. E extraordinar cat de mult te incarca un lucru aparent banal. Cum spuneam si alta data, nu mai e banal daca ne face sa ne simtim bine.

Animalele de companie sunt niste prieteni extraordinari. Stiti cat ma ajuta, dupa o zi extrem de aglomerata, sa vin acasa si sa imi iasa inainte patru mogaldete blanoase si sa imi ceara mangaieri? Si cat de repede uit de toate cand ma joc cu burticile lor dolofane si cu pernutele moi de la labute?

Sau cand te-ai oprit ultima data sa mirosi o floare, sa aduni o mana de frunze si sa o arunci deasupra ta ori sa aduni niste castane cazute?

Asadar, dragii mei, chiar nu trebuie sa ajung in Brazilia ca sa ma incarc si sa pot, vorba celor de la Voltaj, sa o iau de la capat. Trebuie doar sa imi deschid mintea si sufletul, solutiile sunt chiar aici, langa mine!

7 Comments

  1. Rotaru Gabriela Tatiana

    Imi place mult articolul! Adevarat,solutiile sunt la noi,trebuie doar rabdare sa le gasim ,sa le punem in aplicare la problemele noastre.

  2. kamy camelia

    Frumos articolul,imi place mult cum gandesti ,eu.una ptr a imi reincarca bateriile imi ajunge sa ascult un pic de muzica sau sa vb cu fratele meu mai mic la telefon si pot sa zic ca sunt ca nou

  3. Anamaria Ardeleanu

    Imi place articolul, ai scris frumos si la subiect. Asa este, trebuie sa avem rabdare si sa cautam solutii in jurul nostru, caci cu siguranta le vom gasi si apoi sa le punem in aplicare. Si mie imi plac mult animalele insa stau la bloc si am si doi pitici, si din pacate nu le pot tine, asa ca ma bucur de compania lor doar atunci cand merg la tara.

  4. Asa este, fericirea consta in lucruri mici care ne plac si ne starnesc emotii pozitive.

  5. stan adriana

    Toti ne confruntam cu probleme cotidiene,important este sa stim sa ne „reincarcam”pozitiv.Asa cum zici si tu, avem in jurul nostru sursa.

  6. Mihaica Iuliana

    Ceea ce imi reancarca mie bateriile de obicei este muzica, pe plan spiritual, iara energia mea mi-o reda doar o cafea nu foarte tare. Relaxarea mi-o da pasiunea mea de a confectiona sinhurica cu manuta mea bratari si lantisoare.

  7. Nicolae claudia

    Da..de multe ori inchid ochii si incerc sa-i deschid doar atunci cand am o solutie, iar la mine, energia vine de la familie.

Leave a Reply