Astazi sunt 7 zile de cand s-a dus un suflet curat. M-ati incurajat cum nici nu mi-as fi putut imagina. Va multumesc enorm pentru cuvintele frumoase, au fost alinare pentru suflet!
Imi spuneati ca timpul va vindeca durerea, sa plang pana raman fara lacrimi si sa las durerea sa iasa… Acum, dupa o saptamana, realizez ca vars mai putine lacrimi, insa golul din suflet e acelasi. Inca doare, dar m-as simti o tradatoare daca nu ar fi asa. As simti ca nu l-am iubit si pretuit suficient.
In ultimele zile, am avut parte de o provocare pe plan profesional. Eu am oferit aceeasi seriozitate ce ma caracterizeaza, dar nu mi s-a raspuns la fel. Dezamagire, cum e si normal…
Si atunci am simtit mai mult adevar ca niciodata in acele cuvinte: Cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atat iubesc mai mult animalele. Tocmai de asta sufar asa mult:
Prea putini oameni mi-au oferit in viata asta atata iubire sincera si respect.
Prea putini oameni s-au apropiat de mine fara un interes mai mult sau mai putin ascuns.
Prea putini oameni m-au vazut cu adevarat si nu asa cum au vrut ei…
Sunt constienta ca o lume in care toti am gandi si am simti la fel ar fi extrem de plicitisitoare, insa e prea multa rautate in lumea asta! Prostia, ignoranta, intoleranta, neseriozitatea sunt „calitati” tot mai des-intalnite in fiecare secunda si oriunde. Ma intreb: unde vom ajunge in ritmul asta? Chiar nu realizam ca nu conteaza doar prezentul, cat si viitorul? Viitorul copiilor nostri…
Oare chiar trebuie sa fii rau? Oare chiar castigi ceva daca esti neserios si nu iti respecti cuvantul dat? In afara de satisfactia malitioasa si bolnava, as zice, ce ti-a iesit din asta?! Te-ai ales doar cu un suflet plin de venin, care, mai devreme sau mai tarziu, te va impovara…
Si atunci vin si spun inca o data: Cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atat iubesc mai mult animalele. E purul adevar…
ghizdavu iuliana simona
ai perfecta dreptate si gandim la fel am fost si eu dezamagita mereu de oameni si mai ales de cei apropiati ,de aceea eu am ales sa il iubesc doar pe Bunul Dumnezeu care nu m-a dezamagit, nu m-a parasit niciodata la greu, imi pare rau de sufletelul pe care l-ai pierdut
Ana Naghi
E mare lucru sa ne gasim acel echilibru atat de necesar, acel CEVA sau CINEVA pe care sa il iubim si care sa nu ne dezamageasca niciodata.
Nastasa Maria
Eu nu cred ca timpul vindeca durerea ; nu cred ca daca plagi iti va trece .Din experienta stiu ca durerea si golul vor ramane la fel de mari si peste ….timp , dar , singura „alinare ” este ca odata cu trecerea timpului te inveti cu ele .
Este adevarat ca sunt multi oameni fara inima , dar acei putini care mai sunt cu sufletul curat ne insenineaza inima si ne bucura sufletul .
O zi senina iti doresc !
Ana Naghi
Asa cred si eu, ca durerea nu se duce, ci doar invatam sa traim cu ea…
Da, acea mana de oameni care imi sunt alaturi ma ajuta sa trec peste orice dezamagire si sa gasesc din nou motive sa zambesc.
Multumesc!
adriana stan
Draga mea…Imi dau seama ca suferi si stiu ca,in situatia de fata cuvintele sunt de prisos….Insa asa e viata,mereu trebuie sa fim pregatiti sa intampinam oameni si oameni.Unii au caracter,altii nu…unii au suflet,altii nu…Tot ce conteaza in viata asta ,este ca tu sa ramai acea persoana calda sincera si sufletista cum te-am cunoscut.Nu uita un lucru…doar intorcand si celalalt obraz le demonstrezi multora ca bunatatea bate rautatea.Si nu pt ca ar trebui sa demonstrezi cuiva ceva,pur si simplu fiind un om bun le dai peste nas celor care te cunosc si nu vor sa recunoasca acest lucru.Imi pare rau pentru pierderea suferita,cand rana se va vindeca poate iti iei un alt pisoias care sa-ti bucure sufletul.Te pup si nu uita:suntem alaturi de tine!!!
Ana Naghi
Incep cu sfarsitul: multumesc tuturor celor care si-au rupt din timpul lor sa imi astearna mie cateva cuvinte de incurajare!
Eu raman aceeasi, altfel nu as sti sa fiu. Am doar dorinta de a intalni pe parcursul vietii cat mai putini oameni fara caracter. Stiu ca cer prea mult, dar vreau sa cred asta.
adriana stan
iti doresc sa intalnesti in drumul vietii numai oameni pe gustul tau,oameni de omenie pe care sa te poti baza…de la mine oricand o vorba buna <3
Ana Naghi
E ideala situatia, dar sper ca eu sa am puterea de a trece altfel peste obstacole…
Multumesc! <3
Mioara Hus
Cat de bine ma regasesc si eu in cuvintele tale, Ana draga! Din pacate, asta e purul si tristul adevar! Eu mi-am pierdut increderea in oameni de multa vreme si sunt foarte putini cei care au reusit sa-mi castige incredrea, iar printre ei te numeri si tu. Ma revolta si chiar ma deprima uneori atata rautate, prostie, indolenta, neseriozitate, minciuna si lipsa de bun simt! Dar uneori, chiar n-avem ce face, caci suntem nevoiti sa traim printre oameni si avem de-a face zilnic cu ei. Insa putem gasi alinare, caldura sufleteasca si multa iubire in animale, asa cum ai spus si tu! Insa si ele sunt la fel de vulnerabile in fata bolilor precum oamenii, iar cand boala invinge si-l rapeste pe cel drag de langa noi, fie el om sau animal, sigur ca durerea e imensa si va ramane mereu in sufletul nostru. Si eu cred ca durerea va scadea in intensitate, dar va ramane, alaturi de aminitiri, mereu in sufletul si mintea noastra!
Ana Naghi
Ma bucur sa stiu ca am castigat un prieten care simte la fel!
Asta este, poate multa lume nu intelege: eee, e un animal! Nu-i asa, cand iubesti, nu prea conteaza specia, conteaza ce e in inima ta, cata caldura iti ofera. Conteaza ce sau pe cine iubesc? Nu, conteaza ca iubesc si atat.
Imi doresc enorm sa imi pot aminti intotdeauna dragostea asta asa minunata pe care am primit-o pentru 5 ani.
raileanu lavinia
Draga mea, de foarte multe ori , animalele , ne ofera mai multe momente frumoase(si sincere) , decat o fac oamenii de langa noi, chiar si cei la care nu te-ai fi asteptat vreodata !!! Timpul le vindeca pe toate , dar amintirile raman , din pacate si cele rele , ca nu le putem sterge …
Ana Naghi
Eu vreau doar sa nu ma mai doara asa tare sufletul, iar in viata sa intalnesc cat mai putini oameni fara caracter. Nu vreau nimic mai mult…
Rotaru Gabriela Tatiana
Cat adevar e in vorbele tale,multi oameni te dezamagesc,dar viata merge inainte si alinarea,dragostea o gasesti in toate necuvantatoarele care iti fac viata frumoasa.Cunosc acest sentiment,am avut hamster( 3) ,de toti m-am atasat,erau ascultatori si jucausi dar am varsat multe lacrimi cand s-au stins.Erau ca ,copiii mei,i-am iubit si ei asa mici simteau acest lucru,si imi impartaseau acest sentiment .Pacat,amintirea ramane,sufletul nu uita doar timpul vindeca ranile,mai greu dar vindeca.
Ana Naghi
Si culmea e ca tot oamenii sunt cei care spun: ce suferi atat dupa un animal?! Pai e simplu: intre un om care ma deazmageste, ma foloseste, ma ignora, ma ataca… si un animalut care ma iubeste neconditionat si pentru care un crod de paine si o mangaiere e tot ce isi doreste, draga omule, ce crezi ca aleg? Unde crezi ca merge dragostea mea?
LUNGU LENUTA
Stiu ca de acolo,de sus,te vede si se bucura stiindu-se atat de iubit…!!! Si cred ca stie ca vei fi puternica,pentru ca asa trebuie si pentru ca asta e datul vietii:unii vin,altii se duc…!!!
Ana Naghi
Draga mea, sa stii ca si acum „vorbesc” cu el si acelasi lucru ii spun: sa stie ca plecarea lui nu a luat si dragostea mea si ca il iubesc la fel. Si vreau sa cred ca stie asta…
Lucica Lazar
Draga mea,e foarte dureros sa perzi pe cineva drag,nu conteaza daca e animal sau om si acel gol iti va ramane pentru totdeauna…. 🙁 Stiu ca si eu am pierdut animale dragi.Eram in clasa a 6a sau a 7a cand cainele familiei a murit (era batarn) noi l-am crescut de mic si era un adevarat prieten, a murit exact cand veneam de la scoala si am intrat pe poarta 🙁 cand m-a vazut mi-a intins o labuta si cu ochii in lacrimi si-a dat sufletul,am fost devastata 🙁 l-am pus pe tata sa-l ingroape si muuuult timp m-am dus la mormantul lui.Au trecut multi ani de atunci si eu parca inca il vad in fata mea.Intre timp de cand sunt casatorita am mai pierdut 2 caini si vreo 3 pisici,am plans alaturi de sotul si fetele mele….mie dor de ele 🙁 animalutele mele dragi
Zilele trecute mi-a murit un puiut,Denys l-a gasit i-a dus apa si mancare sa-l trezeasca,credea ca doarme nici nu-i lasa pe ceilalti pui sa se apropie zicea „pecati de aici,nu vezi ca salacu a mulit” a doua zi vroia puitul iar el l-am mintit ca a inviat si iam aratat altul,era foarte bucuros si radea 🙁 Daca el e mic si suferea de noi ce sa mai zicem?
Te pup cu drag! :-*
Ana Naghi
O, Doamne, nu a putut sa plece fara sa isi ia ramas bun… 🙁
Viata asta e plina de greutati, mult mai multe decat momentele frumoase, cred ca in asta consta taria si totodata fericirea omului: in capacitatea de a vedea partea plina a paharului(care niciodata nu e jumatate…) si de a amplifica bucuria lucrurilor marunte…
Te imbratisez!
luciana
🙂
Nicolae claudia
Imi pare rau..sper ca ai trecut cu bine peste.