Diverse

E atat de usor sa judeci, dar e foarte greu sa intelegi

Stiti ca la sfarsit de an se poarta postarile de genul ce am facut, ce imi propun, etc. Postarea mea nu are nicio legatura cu sfarsitul de an -desi e decembrie- ci cu sfarsitul unei anumite perioade.

Si nici nu e o postare in urma careia sa astept aplauze si imbratisari calde.

Si nici sa ma justific, doar sa ma eliberez de povara vorbelor grele. Aruncate fara noima, fara sens(desi un sens negativ a existat)

judge

Mi-e foarte clar ca atunci cand am pornit blogul si am infiintat o comunitate online mi-am asumat actiunile. Atunci cand devii o persoana publica(nu citi vedeta, nu sufar de mine!) ale carei postari le poate citi oricine e clar ca nu ai cum sa fii pe placul tuturor( si ca vor aparea si reactii negative). Dar eu nici nu mi-am propus vreodata asta. Daca voiam aplauze, ma faceam actrita. Daca voiam recenzii pozitive, ma faceam scriitoare. Daca voiam aprecieri legate de fizicul meu, ma faceam manechin si tot asa…

Dar am vrut sa stiu ca pot darui bucurie(am simtit ca trebuie sa fac asta), ca pot insenina cuiva ziua cu un rand de-al meu, ca pot face pe cineva sa nu se simta singur, sa gaseasca un sfat, o idee.

Nu sunt perfecta si cine e, in defintiv? Am gresit si eu, atat in viata, cat si cu blogul. Dar nu regret ca am gresit, asa am invatat cum pot sa nu mai gresesc, am deschis bine ochii. Insa regret ca am facut bine, ca am facut lucruri frumoase si vin unii si arunca in mine si in munca mea cu mult noroi. Asta fara sa ma cunoasca. Fara sa stie cine e omul Ana Naghi.

De ce o fac? Fiindca le este mai usor sa judece, plecand de la idei preconcepute, decat sa inteleaga lucrurile si sa cunoasca omul. Desi pe moment ma necajesc vorbele lor si le acord atentia pe care nu ar merita-o(asta dovedind ca sunt om, nimic mai mult, nimic mai putin), la sfarsit ajung sa imi fie mila de ei. Sincer.

De ce mi-e mila de ei? Imaginati-va ce viata fada, lipsita de iubire, de oameni dragi si lucruri frumoase asupra carora sa isi indrepte toata dragostea si atentia au acestia, astfel ca prefera sa dea de pamant cu necunoscuti? E trist, e foarte trist! Sa ii vezi cum isi invenineaza singuri sufletele. Iar cand tu incerci sa le intinzi o mana de ajutor si ei o refuza, preferand mocirla in care se afla, singurul sentiment pe care ti-l inspira e mila…

Revenind la ce spuneam la inceput: ce am facut? Ce am crezut ca e bine, ce am putut sa imi fie si mie bine si celor apropiati bine. Ce imi propun? Doar sa raman la fel.

 

9 Comments

  1. Catalina Sora

    Ai dreptate Ana este foarte usor si la indemana sa judeci pe cei din jur fara sa ii cunosti.Traim in secolul vitezei, fiecare se gandeste la el si mai putin la cei din jur.Dar fiindca exista si exceptii daca avem timp sa privim in jur vom vedea ca sunt langa noi si oameni de buna credinta care ne sunt alaturi oricand dezinteresat, oameni pe care ne putem baza si care la rand lor gasesc sprijin in noi.Astfel de oameni ne fac viata frumoasa

    • Comment by post author

      Ana Naghi

      Asa este, Cata! Iar tu esti unul dintre oamenii frumosi care stiu sa gandeasca si sa simta inainte de a deschide gura. Care deschide gura rar, dar cand o face ma unge pe suflet. Un om care desi ar avea toate motivele din lume sa fie trist, sa tranteasca usi, sa tipe, a ales sa zambeasca si sa ajute si pe altii sa zambeasca. Iti multumesc ca existi, avem nevoie de oameni ca tine! Multi!

  2. stan adriana

    Asa e Ana din pacate sunt si oameni din astia.Chiar eu aveam dubii in privinta ta inainte de a te cunoaste, dar acum iti multumesc ca mi-ai dat sansa sa descoper ce om minunat esti.De fapt aveam dubii in privinta concursurilor in general,dar a jicni si a calomnia pe cineva este urat.Imi pare rau pt felul in care ne-am cunoscut 🙂 dar azi iti spun cu mana pe inima ca, ma bucur ca am devenit prietene.O vorba buna si o scuza sincera pot face multe.Nu fi trista tu esti speciala sa nu uiti asta.

  3. Cred ca fiecare ar trebui sa se vada pe el si dupa aceea sa judece.Cine suntem noi ca sa avem acest drept? In loc sa aprecieze munca unui om altii judeca…pacat 🙁
    Oricum tu ramai la fel si nu-i baga in seama! :-* 😉

    • Comment by post author

      Ana Naghi

      Autocritica e dovada de maturitate si inteligenta, deci sa nu avem pretentii…

      Asta am zis mereu, uneori reusesc sa nu bag in seama, alteori e mai greu. Dar de schimbat nu ma schimb eu dupa cum bate vantul 😉

  4. Mioara Hus

    Draga mea, cum bine stii, nu e nici prima data si nu va fi nici ultima cand vei avea de-a face cu astfel de persoane. Important este ca stii ca nu trebuie sa te incarci negativ din cauza lor pentru ca ai toate motivele sa fii mandra de tot ceea ce ai realizat pana acum cu blogul si sa fii optimista si increzatoare in fortele proprii. Sa continui sa ne fii aproape prin ceea ce scrii, sa ne daruiesti mereu din bunatatea, iubirea, generozitatea, bunul simt, modestia, inteligenta si frumusetea cu care ai fost inzestrata, sa ne bucuri cu prezenta ta in acest spatiu virtual (si nu numai 🙂 ).
    Noi iti multumim ca existi si incercam sa-ti aducem cate-un zambet pe chip sau o vorba de alinare atunci cand ai si tu nevoie! 🙂

    • Comment by post author

      Ana Naghi

      Multumesc din suflet, Mioara! Eu stiu ce am realizat si stiu si pentru cine trebuie sa merg mai departe, dar uneori nu pot tolera grosolania unora. Incerci sa le explici si in loc sa se lamureasca se infiereaza si mai mult. Si atunci mai ajung si eu la limita rabdarii, dar imi trece rapid. Din punctul asta de vedere ma consider o norocoasa, pe mine nu ma tine mult nicio stare negativa 🙂 Ideal ar fi sa nu le am, dar om sunt, nu robot 😉

      Te pup!

Leave a Reply