Tinerete, cum amagesti nadejdile, cum seci puterile, cum astamperi si potolesti avanturile!
Emil Garleanu
Cand suntem tineri- mai ales- credem ca suntem nemuritori, ca avem puteri nemasurate si ca orice este posibil! Si majoritatea crede ca este atat de importanta cariera, incat nimic nu trebuie sa iti stea in calea catre succes! Vorbesc din proprie experienta, eu insami m-am aflat in aceasta situatie. Imi amintesc avantul de la sfarsitul facultatii, cand ma simteam ca un TGV… dati-va la o parte, sunt EU si ma indrept catre glorie! O goana nebuna, pe care acum, judecand-o cu linistea dobandita in timp, nu o mai inteleg, mi se pare straina…
De ce uitam sa traim? De ce timpul e bani, conform unui citat deja celebru? Am muncit atat de mult sa ajung undeva, incat timpul a trecut pe langa mine, am uitat sa imi traiesc viata, ajunsesem musafir in propria casa…Stateam peste program la serviciu, crezand ca astfel sefii vor aprecia dedicarea mea si ca, in cele din urma, ma vor aprecia la justa mea valoare. Copilarii, nu putem fi toti sefi, corect? Mi-ar fi placut sa stiu sa spun NU cand sefii imi cereau in mod constant sa raman mai mult la serviciu…Sefa nu am ajuns, dar anii aia cine mi-i da inapoi? Cum sterg mahnirea de pe chipul mamei cand iar o anunt ca nu ajung acasa la sfarsitul saptamanii, cum imi cer scuze fata de prietenii care ma invitau in oras iar eu ii refuzam pe motiv ca am un proiect in care m-am implicat total?
In momentul in care am aflat ca voi fi mama ceva s-a schimbat! Totul s-a schimbat, toul a capatat alte semnificatii si timpul a inceput sa aiba alta valoare. A fost ca o gura de aer proaspat dupa o perioada sufocanta, acea palma care m-a trezit la realitate! Brusc am aflat ca pot foarte bine sa imi fac treaba la serviciu, dar in acelasi timp sa ma bucur de sot, sa petrecem impreuna timp de calitate(da, nu conteaza cat timp petreci, ci cum si cu cine). Am redescoperit bucuria unei plimbari in natura, am observat din nou zambetul unui copil pe strada, am redevenit copilul care punea capul in poala mamei pentru a fi dezmierdat… Am inceput sa traiesc din nou! Si, coincidenta sau nu, am observat ca la serviciu dadeam randament fara sa fac eforturi deosebite. Avea dreptate mama atunci cand spunea ca daca acasa esti fericit se vede in orice faci.
Uneori, in viata, avem nevoie de o mana de ajutor pentru a gasi un echilibru intre viata personala si cea profesionala, nu toti avem acea revelatie salvatoare si poate fi greu sa il gasim. Ar trebui sa invatam- desi nu este usor- sa ne detasam de problemele de serviciu atunci cand ajungem acasa si invers. Acasa sa fim sotia, mamica, fiica si la serviciu profesionista. Sa invatam sa ne gestionam cu succes timpul si sa ne canalizam energia catre scopul dorit, fara a ne pierde in detalii, transformand timpul in dusmanul nostru! Stiu, vor interveni si situatii neprevazute, nu toate zilele sunt la fel, dar incearca sa iti mentii calmul si sa gasesti cele mai bune solutii! Nu iti pierde timpul plangandu-te, ia fraiele in mana si fa ceva concret!
Conteaza sa ne propunem tinte tangibile, altfel munca noastra se va trasforma intr-un supliciu si vom sfarsi prin a uri ceea ce facem. E mare lucru cand ajungi sa poti spune:
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
ci cu ceea ce poti tu sa faci.
(Octavian Paler-Avem timp)
De multe ori nu ne place seviciul din cauza colegilor. Dar de cate ori am luat o pauza de 5 minute si am incercat sa purtam o conversatie sincera cu unul dintre colegi? De cate ori am pus o mana pe umarul celui abatut din dreapta noastra?Fii tu cel care impune schimbarea!
Asadar,sa invatam sa pretuim la maxim fiecare clipa alaturi de cei dragi, dar si sa o valorificam atunci cand muncim.Facand ceea ce iti place,timpul poate deveni prietenul tau! Si mai presus de toate, aloca timp atat familiei,cat si carierei,dar stabileste-ti clar prioritatile!
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2012
ghelbere elena
Timpul petrecut alaturi pe persoanele dragi e cel mai important. E ne da calitatea vietii si a muncii noastre.