Brrr, chiar si cand scriu randurile astea am degetele amortite! Nu stiu cum vi se pare voua iarna asta, dar eu zic ca e tare ciudata! Auzim de ani de zile despre incalzirea globala, chiar si aia mici au auzit de ea. Acum nu mai stiu ce sa cred despre asta, cu toate cunostintele mele de geografie…
Adevarul este ca iarna simtim cu adevarat schimbarile suferite de clima de pe intreaga planeta. In ultimii ani am fost mai confuzi ca niciodata.
Eu imi amintesc iernile copilariei mele cam asa: prima ninsoare venea chiar si in octombrie, in noiembrie deja ti se inrosea nasul de frig, iar in ianuarie si februarie crapau pietrele, era zapada cu duiumul. Ne dadeam cu sania pana seara, cand venea mama dupa noi. Nici vorba de degeraturi, nu simteam nimic. Iar de raceli si viroze urate ca acum, nici pomeneala! Cu toata sinceritatea din lume va spun ca nu cred sa fi racit asa mai serios, decat de doua ori in copilarie. O data cand eram la gradinita si am plans sa ma duca mama ca mie imi e dor de doamna, o data printr-a cincea sau a sasea cand colega de suferinta mi-a fost soramea(ce ne-a mai rasfatat tata atunci!). In rest, nici muci, nene, nici behaielile magaresti ale bietilor nostri copii!
Cand eram copil nu imi amintesc sa se fii speriat nimeni cand se anuntau -17 grade. Era ceva normal, ca doar era iarna. Acum, e tragedie nationala cand prezinta Busu vremea!!! Se lasa cu urlete in cel putin jumatate din locuintele din Romania. Acum, eu zic ca sunt doua explicatii:
- variatiile astea bruste ne-au facut mai sensibili(la mine in prima zi de Craciun erau +17 grade, am stat in pulovar si ne-am plimbat cu bicicletele sa ardem caloriile), iar in a treia aveam 10 cm de zapada deja si ger de nu facea soba fata…
- ori suntem mai ipohondri si ne place sa ne plangem din orice.
Sau undeva intre astea doua.
Eu astazi, la 6.15 cand am iesit din casa, am dat nas in nas cu -16 grade. Pana am coborat din primul autobuz catre al doilea, deja ma bucuram de -19. Coafura si dintii ranjiti rezista. Am ajuns bocna la scoala si desi nu-s friguroasa, mi-a luat doua ore sa incep sa imi simt picioarele.
Voi ce spuneti, mai sunt iernile ca in copilarie? Care va place mai mult: iarna de acum sau cea de atunci?
Mery
buna Ana
Ana Naghi
Buna, Mery! 🙂
Mioara Hus
Intr-adevar, altfel erau iernile in copilaria noastra. Si nici nu auzeam de atatea tragedii, localitati inzapezite si oameni morti de frig. E posibil ca nici nu trebuia sa auzim, de fapt, insa azi totul are o nota tragica. Poate ca nici noi, ca adulti nu mai suntem fani inraiti ai zapezii si jocurilor de iarna si preferam comoditatea, caldurica :)…Ei, cine stie ce ne rezerva viitorul si cu ce fel de ierni ne vom mai confrunta!
Ana Naghi
Mi-e cam frica de ce poate urma, nu vad bine evolutia climatica… Si da, poate ca era si inainte vreme rea, dar nu vedeam la tv „tragedii”, unele reale, altele fabricate.
Mihalache Mirela Sorina
hmmm… ce bine era copil la mama… cu sotul plecat ca multa lume in afara tarii la munca… am lopatat zapada cat pentru 30 de ani traiti la bloc si lipsiti de griji…. nu mai zic ca trebuie sa duc copilul la scoala dimineata si pune bateria pe masina ( ca o iau cand ma sperie Busu 😉 ) sunt patita ca mi-a intrat zapada la motor si imagineaza-ti cum este sa scoti cu mana zapada de la motor sa incerci sa pornesti masina…nu mai zic ca trebuie sa car lemne ( am mutat la lemne din magazie pana la centrala vai mainile mele – de spinare nu mai amintesc)… incat nu mai am timp sa meditez la cum era atuci si acum. Dupa randurile tale imi amintesc ca stateam la derdelus pana se enerva mama si ne striga sa ne adunam de pe drumuri, de racit raceam dar parca nu ca acum cand efectiv zac cand vine fata de la scoala cu nu stiu ce virusi… eu care raceam doar vara :)… La mine „Coafura si dintii” nu mai rezista la -19 grade… pentru ca am fes pe cap (premiera la mine : am facut cunostinta cu fesul anul acesta ) dintii nu-i mai simt demult si mainile.. sunt inghetate cu manusi cu tot 🙂 … picioare ce sa mai zic… uneori zic ca ma misc din inertie… Categoric imi placea mai mult iarna cand eram copil… ce m-as mai da pe derdelus …
Ana Naghi
Situatia noastra este foooarte asemanatoare, cap-coada 😀
Paola Paola
Asa e Ana, imi aduc aminte ca erau nametii ca se facea tunel ca sa treaca masinile prin fata casei bunicilor mei, faceam 2-3 drumuri cu sania dus-intors din centrul satului (din deal) pana aproape de centrul satului invecinat, un drum (de apx 4 km) are azi daca il fac o singura data pe jos deja ma simt ca dupa o sedinta de cardio 😀