Copilul meu, ca orice copil normal de pe lumea asta, isi doreste multe jucarii. Si are destule, cel putin asa spun eu, ca parinte.
Dar cine are copii cred ca stie ca entuziasmul provocat de o jucarie noua e un lucru efemer. Mai ales cand jucaria e mai mica. Insa, cu cat jucaria e mai mare, cu atat e mai viu si interesul copilului. Oare numai la al meu e asa? Mamici, astept parerea voastra!
De cand Ema a crescut, isi doreste camera ei. Momentan, camera e in lucru, dar fiica-mea, strangatoare din fire ca mama ei, s-a apucat de strans…detalii. Pe intelesul tuturor: are deja o colectie impresionanta de jucarii de plus(dar isi doreste jucarii de plus gigant), strange si tablouri, paturici colorate…
Sa va arat cateva dintre minunatiile ei de plus ce asteapta sa fie frumos aranjate in viitorul iatac al printesei:
Dar leoaica mea e tot nemultumita: musai vrea ca pana la „lansarea oficiala” a noului dormitor sa aiba mai multe colectii si mai generoase…
Nu am avut ce face zilele trecute si am intrat in jocul ei, aratandu-i pe net niste jucarii de plus tare dragute. Cred ca am vazut impreuna zeci de poze! Bineinteles ca topul se schimba rapid, pe masura ce vedeam noi modele. Nestatornici mai sunt si copiii astia! 🙂
Cand credeam ca se va plictisi de subiect si nu va mai pomeni de colectii pana cand dormitorul ei nu va fi gata, s-a intamplat intamplarea!!! Cum ce?! A vazut niste jucarii mari de plus, „mali cat tati”, ca sa citez mica rasfatata. Nu i-a mai trebuit nimic, zecile de modele vazute pana atunci au devenit complet neinteresante… Ce e vazut pe epufos.ro a convins-o!
Si atunci a inceput sa joace tare domnisoara:
– Mami, da’ stii ca o sa imi fie flica sa dolm asa, singulica in pat, nu?
– Dar esti fetita mare, nu ai spus tu ca vrei dormitorul tau? o intreb eu
– Ba da, vleau, da’ o sa fie gleu fala tine pe intunelic. Daca vine vleun monstlu sau vleo fantoma?
E clar, nu se mai uita la Scooby Doo de acum inainte!
– Pai poti sa iei cu tine in pat orice jucarie din astea de plus, sa o tii in brate.
– Nu, mami, sunt plea mici si nu ma apala de monstli, zise mica santajista. Mai bine imi iei un uls din astia mali cat tati, sa nu mai imi fie flica.
Si imi arunca o privire din aceea cu 300 de clipiri pe minut… Imi dau seama ca o astfel de jucarie mi-ar face copilul mult mai fericit. Imi place si mie, cum sa nu ii placa ei, la 4 ani?! Pe langa bucuria de a avea un asa prieten pufos, s-ar mai simti si in siguranta, pregatita pentru noua etapa din viata: „fata male”.
– Nu iti promit nimic, sa vorbesc mai intai cu ursul-sef(a se citi tati) si, daca esti cuminte, poate ursul asta roz va dormi cu tine in curand.
Paola Paola
Ce dlagutz…:) nu stii ca nu tlebuie sa negociezi cu santajistii?:) Dar la ce scumpete de santajista emotionala te cam afli in dificultate 🙂 Si eu am avut o perioada cand eram mica si ma uitam la Scooby Doo si imi era frica sa merg pe hol, asa ca fugeam din bucatarie in dormitor pe pat ca doar acolo nu ma puteau rani 🙂 Sa nu mai zic ca apucam pe fuga ceva de mancare din bucatarie incat ajunsesem sa mananc doua luni numai pate sau crenvurtsi cu paine in fata televizorului :)))
adriana stan
fetita mea se joaca cu masini :D…plusurile nu au fost niciodata preferatele ei,desi eu tot am bombardat-o cu fel de fel de personaje :D…am umplut casa de astfel de jucarii dar nu i-au trezit interesul…cred ca trebuia sa fie baiat 😀