Aseara eram destul de obosita, uitasem si ce zi e si nici nu aveam chef de mare lucru. M-am bagat in pat si am inceput sa butonez telecomanda, habar nu aveam ce vreau sa urmaresc. Cand am vazut ca e Next Star, am ramas, copiii sunt singurii care ma conving sa schimb postul, adultii nu prea reusesc asta.
Nu am vazut de la inceput, deci nu am urmarit toti copilasii. Ca de obicei, copii frumosi si talentati. Insa ea m-a lasat fara grai. M-a facut sa imi strang copilul tare-tare in brate, desi dormea.
Fata de 11 ani care s-a nascut fara brate si fara femururi este un exemplu ca se poate, daca vrei. Desi fizic e o jumatate de om, Lorelai este un om si jumatate, de la care oamenii mari ar trebui sa ia exemplu. Oameni „intregi”, sanatosi trupeste care nu fac nimic bun pe lumea asta. Nu vorbesc de talent, ca ala ti-l da sau nu Dumnezeu, dar cati oameni sanatosi nu muncesc si asteapta mila statului sau mila altului?! Prea multi, intr-o tara in care un salariat tine in carca multi „ajutorati”.
Stiu, am mai spus-o: problemele noastre ni se par intotdeauna mai grave pentru ca le traim noi insine, insa daca am cugeta pret de o clipa la problemele noastre versus problemele altora, am ajunge sa constatam ca ale noastre nu prea sunt asa grave… Sa nu vorbim la modul teoretic, sa luam cazul de fata: comparati-va cu Lorelai! Cum vi se par acum problemele voastre? Vi se pare mai usoara viata voastra acum?
Nu pot decat sa ii trimit un gand bun lui Lorelai si sa ma inclin in fata ei!
mery
daaaaaaaa, eu am vazut next star, am plans, Doamne ce talentati sunt copilasii astia, ramai uimit ce voci au , felicitari tuturor si felicitari parintilor lor 🙂 RESPECT!!!!!!!!!!!!
Lucica Lazar
Nu am vazut dar ce-am citit m-a cutremurat….
Nu pot decat sa o felicit pe ea si pe familia ei! :-*
Paola Paola
Ai dreptate! Trebuie sa ne simtitm norocosi ca suntem in primul rand sanatosi, asta e cel mai de pret dar care il poti avea, ulterior ceea ce poti realiza tine de noroc, indemanare, inteligenta, spirit practic si poate si un gram de ajutor divin. Uneori simtim ca suntem pe fundul unei gropi, ca nu mai putem iesi de acolo si abia atunci realizam ca poate nu am pretuit indeajuns momentele de fericire pura, din lucruri marunte, din apropierea celor dragi si din faptul ca avem iubire in viata noastra. Poate ca uneori e nevoie de exemple mai putin fericite ca sa realizam ce este important in viata noastra.
adriana stan
fara cuvinte…
Mioara Hus
Un adevarat exemplu de viata pentru multi, asa cum spuneai si tu! Am plans impreuna cu mama, urmarind emisiunea! De obicei nu ma plang de faptul ca am un copil cu dizabilitati, pentru ca handicapul fetitei mele nu e vizibil, desi e grav si stiu ca sunt pe lumea asta mult mai multi copii cu probleme mult mai grave ca ale fetitei mele. Eu pot spune ca am fost binecuvantati cu un astfel de copil si am vazut ca si femeia care i-a dat o sansa la viata acestei copile, Lorelai, salvand-o la timp dintr-un sistem in care nu stiu cat ar fi supravietuit, considera la fel. Si-a dedicat viata crescand un copil abandonat tocmai din cauza gravelor probleme cu care se nascuse, oferindu-i un camin, multa rabdare, intelegere, iubire si caldura sufleteasca, a incurajat-o sa-si dezvolte latura artistica si multiplele talente! Jos palaria in fata acestei femei puternice! Lorelai a crescut motivata si plina de incredere in fortele proprii, e un copil vesel, ceea ce nu putem spune despre multi copii sanatosi, intregi, cu parinti sau chiar cu o stare materiala buna, daca nu f. buna. Unii nu stiu aprecia faptul ca au copii sanatosi si-i streseaza de mici, le distrug increderea in ei si de multe ori nici nu realizeaza acest lucru ( ceea ce e grav) sau de f. multe ori ii neglijeaza! Offf, cat de multe s-ar putea spune!
Bravo, Lorelai, sper sa reusesti in tot ceea ce-ti propui, sper sa fii sprijinita in continuare de oameni cu suflete mari si mai ales de mama ta!
happybags
+1 paola