Diverse

Mama- fiinta cu puteri miraculoase

Sunt un vesnic copil! Indiferent cati ani va arata certificatul de nastere, eu stiu una si buna: sunt un vesnic copil!

Zic unii ca acel copil din noi nu ar trebui sa moara nicicand. Si sunt de acord cu asta. Doar ca am o precizare: cat traieste mama, te vei simti cel mai rasfatat copil de pe planeta.

Am locuit in Bucuresti ani buni. Pana acum 3 ani. M-am intors aproape de ai mei, ca asa am simtit. Chiar si cand eram in capitala veneam de doua ori pe luna acasa. Un weekend da, unul nu. Multi ma intrebau de ce o fac, ca sa nu mai zic de aia destepti care imi faceau socoteala cati bani cheltui vizitandu-mi parintii…

mother-and-baby-l-lauter

Dar intr-o jungla precum Bucurestiul ai nevoie de modalitati de a-ti incarca bateriile. Ai nevoie de o vorba buna, spusa din suflet, fara interese ascunse. De o vorba dulce, de o imbratisare calda si o mangaiere. Si cine are puterea miraculoasa de a sterge orice grija? Cine reuseste sa te faca sa te simti iubit si protejat? In poala cui iti poti aseza capul impovarat pentru o dezmierdare? Raspunsul e acelasi: mama.

Indiferent de unde te duce viata, indiferent cat de perfecta ti se pare viata pe care o duci, un singur lucru nu uita: pretuieste-ti mama! Cat e acolo sa te mangaie pe par. Cand nu va mai fi, vei avea un gol imens in suflet pe care toti banii din lume, toate joburile bine cotate si locurile vizitate nu il vor umple!

7 Comments

  1. Mioara Hus

    Adevar graiesti, draga mea! Mama mea e cu mine de 6 ani, de cand s-a dus tata. Chiar daca uneori ma „sufoca” prezenta ei, stiu si sunt constienta ca fara ajutorul ei zilnic, nu stiu cum m-as fi descurcat cu toate. Poate ca, de multe ori nu stiu sa-i arat cat de mult o pretuiesc, parca nici cuvintele nu ma ajuta, nu stiu….dar incerc s-o protejez si s-o menajez cat pot, fiind si bolnava cronic. Milena a crescut cu ea si acum, cand pleaca la sora mea pt. cateva zile, ii simte lipsa si abia asteapta sa se intoarca. Sper s-o avem in preajma cat de mult posibil, sa n-o supere prea tare problemele legate de sanatate! 🙂

    • Comment by post author

      Ana Naghi

      Rolul bunicilor in viata copiilor nostri e foarte important. Eu nu prea m-am putut bucura de ai mei si parca simt ca am un capitol al copilariei mele nescris. Iar eu, oricat de matura as fi, tot simt nevoia unui sfat parintesc. Ca sa nu mai vorbesc de afectiune! <3

  2. Serban Cristina

    de cand sunt si eu mamica parca imi iubesc mama si mai mult !!!!!!!!!!

  3. Eu am fost mai atasata de tata.Tata era cel care ma alinta,tata a fost totul pentru mine… a murit in anul 1997…. 🙁 si acum ii simt lipsa. Mama a murit in anul 2010…. 🙁 s-au dus amandoi.De asta trebuie sa ne iubim parintii si sa le aratam asta cat traiesc ca dupa ce mor nu mai avem acea mangaire parinteasca 🙁

    • Comment by post author

      Ana Naghi

      In copilarie credeam ca mama e cam severa cu mine. Dar ma provoca sa fiu mai buna doar. Acum o inteleg perfect si suntem si mai apropiate. Tata e cel care m-a zgandarit sa imi placa invatatura, cel care m-a invatat ca nu conteaza de unde vii ci unde vrei sa ajungi.

      Dumnezeu sa ii odihneasca pe parintii tai!

  4. Acum ca sunt mama cred ca inteleg mult mai bine despre ce vorbesti. O mama (si nu vb aici de cele denaturate) este cea mai de pret persoana pentru un copil inca din burtica, iar la nastere se creaza o legatura indestructibila in care tu mereu vei fi mama si ea mereu va fi copilul. Emotiile si apropierea pe care un copil le simte cand este langa mama nu am crezut ca le poate simti cineva alaturi de mine, mai ales ca fetita mea e absolut dependenta de mine, 100% din timpul ei il petrece cu mine si eu cu ea. Sa nu crezi ca aceasta dependenta e unilaterala ci am descoperit ca mi se face dor de ea atunci cand doarme si eu sunt treaza. Ma duc, o verific in patut, ma uit la ea, o invelesc, ma uit uneori la pozele facute recent si ne bucuram enorm cand ne revedem dupa somnic 🙂 Pretuiesc foarte mult relatia incipienta care o am cu bebelusa mea deoarece acum stiu ca nu poti fi copil in acelasi timp cat copilul tau e copil (sper sa nu te fi pierdut in formulare). Adica intr-o relatie mama-fiica trebuie stabilit clar care e care. In cazul mamei mele rolurile s-au inversat: la 50 de ani se comporta ca un copil razgaiat, usor influentabil si impresionabil. Mi-a fost foarte greu sa cresc langa un adult nematurizat, chiar daca la inceput imi ziceam ca e mai excentrica, mai moderna, viata mi-a demonstrat ca de fapt e doar imatura.
    De asta zic, trebuie sa fie o limita a „desfraului” copilului interior, in limitele varstei pe care o afisam, nu neaparat pe care o avem in buletin.

Leave a Reply