Diverse

Mi-e dor de tine!

Te-am vizitat zilele trecute. Dar nu m-ai mai asteptat cu bomboane de menta infasurate bine in batista noua, ca o comoara nepretuita.

Nici nu m-ai mangaiat pe crestet asa cum o faceai cand simteam ca parca ma mangai direct pe suflet.

Si nici nu m-am putut ghemui langa tine, sa imi spui una din cele 1000 de povesti pe care le stiai.

Si nici nu ti-am vazut parul nins, lung-lung, pe care il prindeai intr-un coc cu un… cui.

Nu! Am vizitat o cruce de marmura si o gramada de pamant pe care cresc niste flori…

Dar stiu ca stii ca am fost acolo. Erai si tu. Tu trebuie sa fi fost fluturele ala mare si alb care se invartea in jurul nostru de parca ar fi vrut sa ne cuprinda intr-o mare imbratisare. Tu trebuie sa fi fost briza aia iscata din senin, desi afara erau peste 30 de grade. Ai vrut sa ne ajuti sa ne tragem sufletul, nu?

Nu am plans. Nu am putut. Pentru ca am simtit bucurie, ca si cum ne-am fi revazut, asa cum o faceam cu ani in urma…

De cand te-ai dus nu am mai mancat nicio bomboana de menta. Nu mai au niciun farmec.

Nu mai are cine sa imi spuna o poveste, dar recreez magia pentru Ema.

Si ii povestesc si de cocul tau, prins cu un cui. Si face ochii mari de fiecare data.

Tu nu ai murit! Ai atatea faramite din tine care traiesc, incat nu vei muri niciodata. Dar tot mi-e dor de tine, mamaie!

13 Comments

  1. Gradinariu Madalina Petronela

    Cat de frumos ai vorbit ????. Cu totii avem persoane dragi acolo sus. Si mie imi e dor de a mea mamaie chiar daca mai mereu tipa si ne atragea atentia cand greseam, stiu ca o facea din dragoste…mi-e dor sa imi zica ”mogâldeață” si sa imi faca plăcinte ???? si tot felul de bunatati, imi e dor chiar si sa ne certe putin

  2. Andreea N. Eduard

    Dorul, cea mai mare boala… 🙁

  3. Giulia Hutanu

    Mie mie dor de vecina mea care mereu ma chema sa imi dea bomboane de menta si de fructe, care ma punea sa ii fac straturile in gradina, sa ii ingrijesc florile, ea nu a avut copii si se bucura enorm cand ii spuneam mama, era ca o mama pentru mine, mia fost alaturi mereu! Bunicile mele nu prea mi-au fost alaturi si nu au facut nimic pt mine, insa vecina mea ma ajutat ca o mama. Foarte dureros cand pierzi pe cineva drag, mi-a placut ce ai scris! Foarte emotionant.

    • Comment by post author

      Si eu am avut 2 bunici diametral opuse. Macar pentru una am fost luna de pe cer. Si am iubit-o enorm,asta conteaza. Ce poveste frumoasa cu vecina ta. Mi-ai amintit de o tanti Bita din copilaria mea, poate am sa scriu despre ea.
      Eu zic sa pastram amintirile frumoase, astea nu are cum sa ni le ia nimeni. 🙂

      • Giulia Hutanu

        Asa e, ai dreptate! Eu am avut un bunic care manca dulciuri in fata mea , eu fiind mititica pe atunci tin minte ca ma bufnit plansul ca nu imi dadea si mie. Asta e, eu una am mai multe povesti triste. Eu mai mult am suferit in viata, nu prea stiu ce e fericirea…

  4. Valeria Chertes

    Doamne cat de frumos ai scris!

  5. ghelbere elena

    Nu ai putut plange, dar am plans eu, care nu mai am nici un bunic dar nici parinti. Stiu e dureros, dar merg de doua, trei ori pe an la mormintele lor care sunt in satul copilariei sa le aprind cate o lumanare. Pe ulitele unde sunt casele nu pot trece, e prea dureros.

    • Comment by post author

      De fiecare data plang la mormantul ei. Acum nu. Am simtit bucurie si mi-am amintit doar lucrurile frumoase. Plus ca intrebarile Emei nu ma lasau sa fiu trista. Iar fluturele ala m-a convins ca nu suntem singure.

  6. Foarte frumos , si mie imi este dor nu dor foarte dor de parinti dar si de fratele meu care anul trecut a plecat la ei si se bucura de mangaierea lor . Greu treci de acest dor si uneori imi sfasie inima de durere .

Leave a Reply