Diverse

Mi-e dor sa am bunici

Sincer, ma topesc cand vad ce norocoasa este Ema. Are cei mai grozavi bunici din lume, asa cum merita orice copil. Dar sunt si un pic (mai mult ) nostalgica, fiindca eu nu mai am bunici de ceva vreme.

15 august vine in fiecare an cu un tavalug de amintiri.

Mi-amintesc de ea, bunica mea zana. Doamne, parca timpul a stat in loc, parca nici vorba sa se fi scurs mai bine de 20 de ani de atunci! Atat de vii sunt toate in mintea si in sufletul meu, incat parca a fost doar o clipita…

In fiecare an, pe 15 august, mergeam cu mama si cu sora mea la bunica din partea mamei. In satucul ala parca rupt de lume, dintr-o poveste cu autor necunoscut. Cu bisericuta mica si garbovita de vreme, care a vazut multe bucurii si tristeti, deopotriva.

Imi placea sa merg la praznic, fiindca se strangea tot satul. Si femeile pregateau cele mai bune bucate, pentru masa la care se strangeau toți dupa slujba. Greu cu rabdarea, caci slujba ținea mai mult ca acum. Sau poate timpul se simte altfel cand esti copila, nu stiu… Iar aromele care umpleau curtea bisericii nu ne ajutau deloc pe noi, copiii. Ca sa treaca timpul mai usor, mergeam la crucile vechi din curtea bisericii. Si incepeam sa citim si sa scornim povesti despre fiecare dintre cei care se odihneau acolo. Nu era nimic trist, nu prea intelegeam noi ce inseamna moartea. Cateodata, cate unul mai mare dintre noi ne tulbura veselia cand ne arata crucea unui copil. Atunci se lasa linistea. Dar nu ținea mult, fiindca vedeti voi, asta e una dintre comorile copilariei: tristetea nu dureaza mai mult de 2 minute…

Si uite asa, slujba se termina si apareau mamele care ne insirau la spalat pe maini, cu apa turnata dintr-o cana mare de lut, ca cele in care se punea laptele la prins. Apoi incepea ospatul, nu inainte ca un sat intreg sa spuna „Tatal nostru” in cor. Parca era un singur glas.

Mi-e dor de bunica mea zana. Mi-e dor de satucul ala cu bisericuta lui garbovita. Mi-e dor sa fiu copil. Mi-e dor sa fiu nepoata cuiva…

6 Comments

  1. Lucica Lazar

    Eu mi-am cunoscut numai bunica de pe mama si ea e murit cand eram in clasa a lV a. A stat cu noi si intre intre mine si ea s-a format o prietenie , am iubit-o foarte mult….pacat ca s-a dus cand eu inca eram mica ????????????????

  2. Valeria Chertes

    Doamne cat imi este dor si mie de ai mei bunici!

  3. Oana Mihai

    Imi e foarte dor de bunicii mei

  4. Neta Puian

    Ei Ana,ma faci sa vars lacrimi pt ca mi-e dor de „maica”.Bunica din partea mamei.Ea m-a crescut de la 2 luni,pina la 6 ani,apoi pina a murit in 2 mai 989 mi-a dat sfaturi si povete si educatie in continuare.Nu intru acum in amanunte pt care motiv m-a crescut ea si nu mama.Insa 90%din ceea ce sunt azi si care imi este caracterul se datoreaza numai ei,maica.Mi-e dor,maica de tine si as vrea sa fi cu mine sa ma povatuiesti si azi.Dar stiu ca ma veghezi de sus si imi mai trimiti semne sau mesaje in vis din cand in cand.

    • Comment by post author

      Offf, ce tristete am simtit citindu-ți comentariul! Bunicii au un rol foarte important in viata noastra, dar in situatia ta, poti spune ca maica a insemnat mult mai mult…
      Ei ne privesc de acolo, de sus și au grija de noi mai mult decat ne dam seama. Sunt mereu cu noi, pentru ca suntem particica din ei.

Leave a Reply