Traim vremuri nebune. Turbate, as spune. Vietile noastre arata ca un film pe DVD dat pe viteza maxima. Unii ar spune ca nu-i rau, asa ajungi mai repede la final(-ul dorit), dar vin si ii intreb: si daca nu am inteles nimic din film, la ce bun?!
Nu stiu cine sau ce anume au impus viteza asta dementiala, dar nu vad deloc bine evolutia noastra. Deja multi au uitat ce inseamna sa traiesti, sa te bucuri realmente de viata, arata ca niste soricei pusi in roata aia stupida: ajungi la un moment dat sa te invarti fara sa stii de ce si pentru ce. Putini soricei au curajul sa sara din roata si sa incerce altceva.
Poate ca sunt eu diferita, dar indiferent cate treburi am de rezolvat, nu uit sa ma bucur de ceea ce conteaza cu adevarat: clipe de rasfat alaturi de copilul meu, o discutie „filosofica” cu acesta(in care aflu lucruri esentiale, pentru ca un copil iti va arata lumea cea mai frumoasa, dar fara inflorituri, cum fac adultii), momente in care privesc norii si vad diverse forme(da, copilul din mine e tot acolo), mirosul unei flori, o gargarita asezata pe o frunza careia ii cant Gargarita, rita… sau un melc domol pe care il indemn Melc-melc, codobelc…
Iar uneori, pret de cateva minute sau ceasuri, imi place sa fiu doar eu cu mine. Sa ma retrag in carapacea mea, dar nu pentru ca as fi o persoana care iubeste singuratatea, ci doar pentru a o lua de la capat mai eficient, cu mai multa pofta de viata. Unul dintre momentele mele este acela in care citesc. Ma detasez total de lumea exterioara si revin cu bateriile incarcate.
Tu ce momente numai pentru tine ai? Cum iti incarci bateriile?
Gavriloi Adina-Mirabela
Si eu am astfel de momente, eu cu mine si imi plac mult de tot.Cateodata ma gandesc , ca poate sunt egoista, dar as fugi cateva ore, doar eu, sa fac exact ce imi place mie, sa ma odihnesc, sa respir, sa nu mai gandesc…
Ana Naghi
A-ti dori momente de liniste si respiro nu inseamna egoism, ci inseamna sa fii suficient de matur sa tepreocupe si propria persoana si bunastare sufleteasca.
Maria Elena
O…daaaaaaa…..asemenea momente am si eu ! 🙂 😉
Admir norii indiferent ca sunt in casa sau in parc.
Ma amuza si ma distraza reactiile copilasilor din parc , de la locul de joaca ( mi s-a intamplat de cateva ori sa ma aflu in apropiere de asemenea locuri ! ).
Am si eu dorinta si o si fac , de a fi doar eu cu mine si atat !
In asemenea momente ascult muzica vesela cu mesaje optimiste si pozitive , citesc ( imi place la nebunie sa citesc aproape orice tip de carte , ma ajuta sa ma detasez destul de usor si de repede de realitatea din jurul meu ) , ies sa ma plimb in parc si intotdeauna fac poze ( fotografiatul este o pasiune de ani de zile apropiata sufletului meu si aparatul foto il am in permanenta in geanta 🙂 ! ). Imi place sa surprind in fotografii tot ceea ce vedem cu ochiul liber : norii , pomii , iarba , gazale mai mari sau mai mici , florile , oamenii din jur….Ma opresc nu o data in parc pe o banca si ascult natura…. Imi place foarte mult sa imbratisez cu copac maare si raman asa cateva minute.
Ma mai relaxeaza , dar recunosc , nu am mai facut de mult acest lucru …. sa stau intr-o cada plina cu apa si spuma frumos parfumata….:)
Acestea sunt metodele mele de relaxare….!
Ana Naghi
Suna foarte bine momentele tale! Si mie imi place sa fac lucrurile astea 🙂
Maria Elena
Ma bucur! 🙂
Daniela Zaharia
Imi incarc bateriile de obicei seara, cand familia vine acasa si am ocazia sa stau e vorba cu ei. Imi place sa le ascult problemele, sa le dau sfaturi, sa fac mici glume care sa ii destinda.
In general imi place anturajul oamenilor, indiferent de varsta lor, de gradul de cultura sau religie. De la fiecare am de invatat cate ceva si imi place sa aflu lucruri noi, obiceiuri, sau modul de a privi lumea inconjuratoare a fiecaruia dintre ei.
Dar, pentru ca si eu, ca fiecare, am si momente in care nu mai reusesc sa-mi gasesc echilibrul, atunci dau o raita prin oras pe la magazine pentru o sedinta de pseudo-shopping 🙂 I-am zis „pseudo” pentru ca nu cumpar nimic, doar privesc si ating: forme, culori, aranjamente, toate imi limpezesc creierul si in acest mediu imi vin idei pentru o noua abordare a problemelor si solutionarea lor.
Ana Naghi
Interesanta terapie! Sa stii ca, fara sa imi dau seama, oarecum si mie imi place acelasi lucru. La mine e pseudo pentru ca nu imi permit prea multe, dar de visat nu ma impiedica nimeni, nu? 😛
Mioara Hus
Mi-e tare dor de momentele acelea, pt. care nu mai am timp de-o vreme incoace, desi as avea mare nevoie de ele! Mai reusesc din cand in cand sa ma opresc din nebunia zilnica si sa citesc o revista, mai am o carte inceputa si neterminata, ies seara in gradina cu flori si-mi fac de lucru, apoi ma asez pe banca si stau un timp, fara sa ma gandesc la nimic….imi pare rau ca nu mai apuc sa scriu, pt. mine, scrisul a fost cea mai buna terapie, ma descarcam in scris, am cateva caiete-jurnale scrise de-a lungul anilor….si dansul imi place la nebunie si ma relaxeaza!
Ana Naghi
Asta e ritmul in care traim, nu prea reusim mai nimic pentru noi, din pacate!Eu ma ambitionez si reusesc sa citesc cumva, nu ma intreba cand.
Dar ceea ce faci tu sa te deconectezi suna tare bine! 🙂
Bianca Roxana Anitei
Offf, Doamne , cat de bine ma regasesc in postarea ta. Simt uneori ca nu mai suport fuga aceasta nebuna, nebuna. Dupa ce am nascut m-am mai potolit eu, insa l-am avut pe al meu sot care a continuat nebunia si mi-a indus si mie starea.
Acum amrevenit la munca si am luat-o de la capat.
Nu stiu unde o sa ajungem in felul acesta.
Ana Naghi
Nici eu nu stiu ce sa zic… Asta nu mi se pare viata, ci supravietuire in goana 🙁