Nastere cu ceas

Auzisera si ei ca dupa nasterea celui mic, viata le va fi complet bulversata, dar si implinita. De la primele semne de sarcina, amandoi au hotarat sa faca totul sa fie parinti buni. Iata in ce au constatat pregatirile si explicatiile:

-si-au luat ceasuri de mana sa stie exact la ce ora va naste, dupa intensificarea contractiilor

-si-au luat manual de crestere a copilului

-au pregatit camera si trusoul de scoatere de la maternitate, fiindca au ignorant superstitiile

-avand la indemana ceasuri au invatat sa schimbe pampersi contra cronometru fiindca uneori se impune acest lucru

-s-au trezit in mijlocul noptii, ea avea numai ceasuri dama peste tot si au facut repetitie cum incalzesc laptele si il impaca pe cel mic care plange.

Doamne, cate repetitii nu au facut ei pentru cel mai important rol din viata! Apoi a venit noaptea magica in care durerile reprezentau bucurie. El, cu ochii pe ceas, o anunta ca s-au indesit contractile si ca este timpul sa se duca la maternitate, ea avea ochii plini de lacrimile fericirii.

Fiecare se gandea separat ca a facut 1001 de repetitii, iar venirea celei mai scumpe fiinte pe lume ii prinde tot nepregatiti.

De pilda, el, care declarase cu barbatie ca vrea sa fie in sala la nastere, acum era alb ca varul si tremura, iar ea, din iubire il incuraja si ii spunea ca nu o doare asa de tare. Nici nu stie cand a ajuns la spital ca sotia lui sa primeasca ajutor calificat, fiindca il sensibilizau chinurile ei. Cand a fost dusa catre sala de nastere, lui aproape i s-a facut rau. A lesinat de emotie, nu de frica. A ratat intrarea in sala si mai bine, ca medicii se ocupa de femeia insarcinata si de copilul ce urmeaza sa se nasca, nu de sotul “emotionat”. Mai tine minte orele care i s-au parut interminabile si in care el a parcurs pe culoarele lungi distanta de la Pamant la Luna sa auda plansetul care marca venirea pe lume a baietelului lor drag…