Dezamagirile ne strica echilibrul si uneori simtim ca nu putem trece peste ele. Si totusi, nu e ca si cum nu poti face nimic. Ultimii 2-3 ani m-au invatat ca totul tine de mine. Da, de mine! Nu mai are niciun rost sa dau vina pe nimeni pentru dezamagiri. Totul tine de mine. De asteptarile pe care le am de la oamenii din jurul meu.
Crescuta intr-o familie in care o bomboana de ciocolata primita la scoala de la un coleg care isi permitea asa ceva se impartea acasa cu totii am ajuns sa cred ca lumea asta e un loc perfect. Am crezut ca atunci cand faci un bine toata lumea sare de gatul tau sa te felicite, te aplauda si iti intoarce imediat binele. Ce copil naiv!
Rand pe rand, an de an, am primit multe lovituri. Nu pentru ca as fi facut rau cuiva ci pentru ca, da, am facut bine. In momentul in care am intins un deget mi s-a dorit intreaga mana. Cand am oferit un umar cuiva sa planga era deja cu cutitul la spate, pregatit sa mi-l infiga adanc. Cand am dat un sfat din suflet am parut ca vreau sa fac pe desteapta. Sau ca am vreun interes ascuns. Cand am zambit, desi ma durea, doar ca sa nu incarc pe nimeni cu ofurile mele am parut increzuta si superioara. Oricum am dat-o, nu a fost bine nicicum…
Mi-a luat mult sa inteleg ca am crescut intr-o bula roz. Ca parintii mei, crescandu-ma frumos si decent, cu respect si dragoste pentru cei din jurul meu, nu m-au pregatit pentru jungla numita lume…
Apoi a venit pe lume copilul meu. Si m-am gandit de o mie de ori cum e mai bine sa il cresc. Sa fie un om bun, dar sa nu fie calcat in picioare. Dumnezeu m-a ajutat, mi-a dat un copil Leu 🙂
Treptat-treptat am invatat ca toate nemerniciile astea au un scop: sa ma faca mai puternica. Dar nu a fost usor, a trecut mult timp pana sa inteleg un lucru: sa nu am asteptari de la nimeni, decat de la mine. Sa nu consider ca altii, indiferent cat de mult i-am ajutat, imi sunt datori sa imi intoarca binele. Pentru ca prea putini oameni iti doresc cu adevarat binele si se bucura cu adevarat pentru tine… Vazusem undeva o postare care spunea ca nu are rost sa ne plangem altora, oricat de apropiati i-am crede. Pentru ca o parte dintre ei sunt nepasatori la problemele noastre, iar restul se bucura ca problemele sunt la noi si nu la ei…
Asadar, o prima lectie utila in drumul nu neaparat catre fericire, cat spre liniste si impacare : Nu te astepta ca oamenii sa se poarte cu tine cum te porti tu cu ei!
Mihaela
Asa e Ana! Cred ca atunci cand nu avem asteptari de la ceilalti, nu avem nici dezamagiri.
Nici eu nu prea stiu cum as vrea sa fie Dragos. La inceput am incercat sa-i spun sa nu riposteze la rautati, dar acum incerc sa devin mai pasiva si sa-l pregatesc pentru o lume dura si cu toleranta 0.
ghelbere elena
Eu am pretentia ca daca nu port frumos, respectos astept sa mi se raspunda la fel. Am luat multe suturi, unele m-au durut peste altele am trecut cu vederea.
Rox
Ai perfecta dreptate. Asteptarile pe care le avem de la cei din jurul nostru ne dezamagesc adesea. Si eu am fost naiva si poate inca mai sunt, dar nu ma mai las doborata atat de usor…
mustafa filiz
Ai mare dreptate. Si eu am fost dezamagita de multe ori si numai am asteptari ,dar eu caut sa nu dezamagesc pentru ca asa am fost crescuta .
Nicolae Claudia
Citesc randurile tale si ma regasesc perfect. Mi se intampla frecvent asta. Sa intantind un deget si sa mi se ia toata mana..
Adriana
Eu am facut si greseli cu care nu ma mandresc, dar de multi ani merg pe un principiu „daca nu pot face bine, măcar să nu fac rău, sau mai rău”
Copil-leu? Sa-ti zic la multi ani de pe acum? Oricum, va doresc numai bine.
Mirela Nenciu
Te inteleg perfect!Cunosc acest sentiment dar Dumnezeu te va rasplatii cand nici nu te astepti.Te pup!
Andreea Grecu
Cu toate ca nu primești mereu ceea ce meriți, ceea ce ai oferit tu la rândul tău, eu cred totuși ca undeva, cândva și cumva anume vei fi răsplătit pentru bunătatea ta. De aceea mereu încerc sa nu mă aștept sa se întoarcă gestul Bun întotdeauna, dar e de ajuns sa mă simt eu bine. Și atâta timp cât nu mă las profitata,nu am de ce sa sufăr. Ajut pentru ca vreau și pentru ca pot. Și o voi face ori de câte ori pot. Dar nu mă voi apropia atât de mult de o persoana încât sa mă poata ajunge cu cuțitul. 😉 Așa cum ați spus, depinde de tine ceea ce ți se întâmplă!Nu e vina cuiva anume, ci a ta! Deci așa cum ajuți, așa ți se întoarce. Nu neapărat de la oameni, ci de la viață!
Andutu Alex
Daca pot sa ajut..ajut..stiu ca uneori cei ajutati nu sunt persoane de incredere. pentru ca asa e in ziua de azi..nu poti avea incredere in nimeni
Lucica Lazar
Bunatatea o ai din nastere si oricat ai vrea n-ai sa te poti schimba …o stiu din propria experienta. Daca primim rau in schimb asta nu tine din noi, fiecare cum e invatat si depinde ce suflet are….stiu ca vei fi mereu buna ca asta esti tu si nu te poti schimba. :-* <3
Cristina Popescu
La fel am crescut si eu si la fel vreau sa-mi educ si eu baietii. Bunatatea este o insusire sublima, care ne afce mai buni si mai frumosi.
Claudia
Ah…cat de multa dreptate ai! Si ce frumos ai spus lucrurilor pe nume!
La concluzia asta am ajuns si eu…cam tarziu, ce-i drept… si dupa ce am adunat multe dezamagiri la randul meu.
Insa, la urma urmei nu e vina celor ce m-au dezamagit ci a mea ca am avut asteptari de la ei 🙂
Valeria Chertes
Mare adevar spui in articol. La fel patesc si eu intotdeauna, darpoate odata ni se vaintoarce inzecit tot binele care il facem.
Miha Mihaela Lavinia
ai dreptate ana,eu in general chiar daca o persoana nu se poarta cu mine cum ma port eu cu ea,nu incetez sa ma port frumos,din contra vreau sa-i arat ca sunt om si ca eu fac pentru el ,acel ceva care el nici macar nu inceraca,sa fi om e lucru mare in special in zilele noastre din pacate
stoica claudia
Cata dreptate ai ,omul bun intotdeauna este luat de prost ,daca esti bun esti prost daca esti rau esti al dracului ,cum o dai niciodata nu e bine