Nunta visurilor mele, atunci si acum

Sunt noua ani de cand i-am spus DA din toata inima. As face-o inca o data fara sa clipesc macar. El era piesa lipsa din puzzle-ul fercirii mele si ma bucur ca mi-a aparut in cale. Daca ma vei intreba daca sunt fericita am sa iti raspund dintr-o suflare : DA. Sunt!

Ca orice fata si eu visam in copilarie la nunta mea ca un bal, la o rochie de mireasa cu crinolina ampla, in care sa arat precum o printesa. Si la un mire inalt si elegant care sa imi intinda mana, sa ma prezinte cu mandrie lumii intregi ca mireasa lui.

Alai mare, un restaurant elegant. Asta imi doream candva pentru nunta mea. Si le-am avut. Dar am muncit pe branci luni intregi, am facut sacrificii imense si ziua aceea a trecut prea repede ca noi sa o putem savura.

Nu de putine ori ne-am spus unul altuia ca daca ar fi sa o luam de la capat am face-o altfel. Ne-am asculta inima si am face exact ce ne spune. Nu ne-ar mai interesa nici cat de mare si centrala ar fi biserica, nici cat de sofisticat ar fi meniul. Si cu siguranta am fi doar noi si acei oameni speciali din vietile noastre. Aceia cu care ne-am simti in largul nostru, pe care nu ne-am mai dori sa ii impresionam cu nimic si ale caror suflete ar vibra o data cu ale noastre.

Cum ar arata cu adevarat nunta visurilor mele daca mi-as asculta sufletul? Va spun eu: o nunta in aer liber in stil rustic-elegant. Nu stiu daca exista un asemenea stil, dar l-am creat eu acum. O nunta discreta si totusi de neuitat. Flori multe si soare.

Nu mi-as mai alege rochia in trei straturi si cu trena care m-a impiedicat sa dansez asa cum as fi vrut. As alege fara doar si poate o rochie comoda, dar speciala. Nu mai cred ca o rochie trebuie sa fie mare ca sa arate bine. Un material fluid, care sa curga usor si sa dea senzatia ca plutesc. O trena minuscula care sa alunece usor pe iarba in timp ce el imi intinde mana pentru primul dans…

Modelul l-am ales de aici.

In par mi-as prinde o cununa de flori viu colorate, care sa creeze un frumos contrast cu rochia alba, dantelata. La fel mi-ar fi si buchetul de mireasa. Cat mai multa culoare, pentru ca in gandurile mele numai culoarea vie ar putea exprima bucuria acestor clipe.

Candva nasii au ales lumanarile fara sa ma intrebe ce imi place. Nu a contat parerea mea, desi era nunta mea… Acum as alege lumanari de nunta la fel de colorate precum buchetul si cununa mea.

Dupa ce am primi binecuvantare la o bisericuta mica, de lemn, in stilul celor maramuresene am merge catre locul mirific unde ne-am conduce invitatii pe o alee cu felinare si decoratiuni rustice catre cortul alb.

Albul cortului ar prinde viata cu ajutorul unor aranjamente mai speciale si cu lumanari mari, plasate in centrul mesei.

Doua mese lungi la care sa avem cei mai apropiati oameni, pe cei mai dragi noua. Multe rasete. Multe imbratisari. Si noi doi, pierzandu-ne unul in ochii celuilalt, bucurosi ca ne-am gasit…