O vacanta neasteptata

-Hai, Dani, nu fii fricos!

-Dar daca ne prinde bunicul? Eu nu vreau sa fiu pedepsit tot secolul urmator.

-Vii sau nu? Eu ies.

Cand Alice iesi pe usa se hotari si el.

Planuiau asta de multa vreme. Toata lumea ii vedea susotind dar toti credeau ca sunt doar fleacuri de-ale copiilor. De-ar fi stiut ei, oamenii mari, ce revolutie se pregateste…

-Ajuta-ma sa ridic capacele astea. Hai o data, mamaliga!

Ridicara capacele. Nimic. Liniste profunda.

-Hei, ce faceti? Iesiti o data pana nu suntem prinsi. Asta e sansa voastra.

In stupuri incepu o usoara forfota. Aerul care patrundea inauntru si galagia de afara atrasera atentia albinutelor. Doar trantorul continua sa doarma.

-Ce au patit, de ce nu ies? intreba Dani.

-Nu stiu ce inseamna libertatea, asta e. Si sunt obisnuite cu vocea bunicului, nu cu ale noastre.

Regina stupului zbura pana pe capacul dat la o parte. Se uita la cei doi frati si- desi nu intelegea ce spun- simtea ceva ciudat, nu stia ce e. De obicei cand capacele se ridicau urma munca multa pentru lucratoare. Si de obicei se aflau langa salcami sau langa rapita, ori langa teii infloriti. Nici urma de vreuna. Si totusi…

-Regina, ce se  intampla? intreba o lucratoare.

-Vom incerca ceva nou. Nimeni nu lucreaza astazi.

Un murmur general se instala in stup. Cum adica nimeni nu lucreaza in stup? Dar ele nu stiu ce altceva ar putea sa faca. Nu stiu sa faca altceva decat sa munceasca. Miere e tot ce stiu sa faca. Au vazut ce fericiti sunt oamenii sa adune comorile din stupii lor.

– Haideti o data, zburati! Aveti nevoie de o vacanta. Eu si Dani am decretat vacanta in stup. Zburati!

Timid, zburara una cate una. Regina le incuraja sa iasa. Doar trantorul bombani ceva si se culca la loc. Nu era interesat de aventuri.

Zburara departe, pe deasupra caselor, campurilor si ajunsera in munti. Descoperira flori pe care nu le cunosteau. Respirara aer mai curat decat isi imaginasera vreodata.

Descoperira apoi o intindere mare de apa. Si un aer sarat cum nu simtisera nicicand. Si un loc imens, cu multi oameni si un zumzet mai mare decat cel din stup cand se da desteptarea pentru o noua zi de munca.

Parcursera paduri nesfarsite, se odihnira in poienite si se bucurara de cel mai dulce polen gustat vreodata.

Intalnira pretutindeni albine necunoscute. Aflara ca exista albine ce nu locuiesc in niciun stup. Albine care sunt libere sa faca ce vor. Numai ca atunci cand albinele din stup le intrebara cine se bucura de mierea lor, albinele libere se uitara una la cealalata cu uimire. Nu intelegeau.

Atunci regina isi dadu seama de ceva important: a fost minunat sa se bucure de cateva zile de vacanta, dar rolul lor este sa bucure oamenii. Stupul ascunde comori nepretuite. Poate fi amuzant sa iti iei cateva zile libere, insa albinele nu vor sa renunte la ceea ce stiu ele cel mai bine sa faca: sa indulceasca fiecare zi…

-Iata-le, s-au intors! exclama bunicul bucuros…