Diverse

Oare ce a fost in sufletul ei?

porSunt furioasa! Plang! Imi vine sa strig in gura mare!

Am tot sperat ca e o gluma proasta, ca e doar gura lumii de la tara… Din pacate, e adevarat… Un copil s-a dus…

Un copil deosebit, o fata care tocmai luase examenul de capacitate cu 9.50 si care intrase la cel mai bun liceu, la clasa care isi dorise s-a dus… Asa a ales si nimeni nu va sti pe deplin de ce. Vor ramane mereu semne de intrebare.

A urcat pe bicicleta si s-a dus pe malul Ialomitei(care trece pe la noi prin localitate), a mai dat un ultim telefon,apoi a lasat bicicleta si telefonul pe mal si s-a aruncat in apa. A vrut sa se stie ce a facut si sa fie gasita… Oare cum se mai putea gandi la asa ceva? Cand alegi sa renunti la viata, mai ai timp sa te gandesti la asemenea lucruri?

Mi-a fost eleva, acum ceva vreme am suplinit o profesoara si i-am fost dascal. Am vazut-o zambind, dar numai ea si Dumnezeu vor sti ce a fost in sufletul ei.

Aud acum ca in scoala ar fi spus des in ultima vreme, inainte de examen, ca e ultima luna a vietii ei… Deci hotarase de ceva timp ce va face… Cum poti sa auzi asta la colega ta de banca, la eleva ta si sa nu spui nimic? Cum??????? Sa o pui doar pe seama hormonilor varstei? E copil si nu are minte? Cum????? De ce nu ai luat legatura cu parintii? Cum ai pus capul linistit pe perna ca diriginte cand eleva ta iti spunea ca ia examenul, dar ea nu va ajunge niciodata la liceu? Cum??????

Si soarta asta cruda a hotarat ca nu era suficient ca s-a dus, a mai lovit si altfel: mama ei, recent operata, la aflarea vestii, a rupt-o la fuga spre Ialomita! A cazut si i-a plesnit operatia. Iar echipa SMURD chemata la locul unde copila s-a aruncat era condusa de … tatal ei, care nu stia despre cine e vorba…

Ma gandesc ca putea fi copilul oricaruia dintre noi. De asta plang… Prima reactie a fost de furie imensa, apoi mi-am luat copilul in brate si mi l-am strans la piept. Si mi-am facut un juramant: indiferent cat de obosita sau stresata voi fi, nu voi inceta sa ii acord timp copilului meu!!! Voi discuta cu ea si voi incerca sa inteleg cand ceva nu e in regula! Voi fi cea mai buna prietena a fiicei mele, indiferent de conflictul dintre generatii! Voi fi acolo, langa ea, va sti ca, atata timp cat mama e in viata, va avea un sprijin si iubire neconditionata!

Viata asta e a naibii de dura, in 90% din timp trebuie sa ne ingrijim ce punem pe masa copilului nostru, dar in cei 10% ramasi, oferiti-le mai mult! Copiii nu sunt plante, au nevoie si de altceva decat hrana, casa si haine!

Dumnezeu sa ii odihneasca sufletul!

17 Comments

  1. Paun Loredana

    Uf ! Cea mai mare nenorocire este aceea de ati deceda copilul inaintea ta ! Eu nu cred ca este durere mai mare ca asta .Si sigur , cei care sunt parinti ma aproba ! Biata fata , cine stie ce nemultumiri a avut in sufletul ei , vreo deceptie in dragoste , cine stie ? Oricum e trist , sa-ti cresti copilul pana la acea varsta si sa il gasesti inecat sau spanzurat sau eu stiu in ce mod alege el sa isi ia viata .Imi pare rau si nici nu vreau sa ma pun in pielea parintilor ei .Scriu aceste randuri si ochii imi joaca in lacrimi iar pielea imi este de ” gaina ” !

  2. MARY ANTON

    fara cuvinte, daca ma crezi am pielea gainii si chiar lacrimi, pacat ca se intampla astfel de lucruri, ma gandesc ce o fi pe bietii parinti

  3. MYRVOLD LAURA LOREDANA

    Dumnezeu s-o odihneasca si s-o ierte ! :(….Intr-adevar nu stie nimeni ce durere sau necaz porti in suflet si nu exista durere mai mare pentru un parinte decat sa-ti pierzi copilul…sant mama si eu, am doua fete si nu stiu ce s-ar intampla daca as pierde pe una dintre ele…nici nu vreau sa-mi imaginez macar…

  4. Dorofte Alexandra

    nici nu mai am cuvinte dupa ce am citit aceste randuri ,am pielea toata de gaina ,altceva nu pot spune nefind mama inca ,insa imi pot imagina reactia tatalui cand a ajuns la fata locului si a vazut ca este vorb achiar de fata lui ,cat despre mama ,sper ca dumnezeu sa ii dea putere sa treaca atat peste durerea ei ( ai spus ca este recent operata ) si mai ales peste durerea pricinuita de pierderea copilului ,imi pare rau daca nu am fost prea coerenta in ceea ce am scris ,dar povestea chiar m-a zdruncinat

  5. Rauta Monica

    Doamne ce trist… Dar si mai trist este faptul ca cineva ar fi putut împiedica tragedia asta dar nimeni nu a dat importantă gandurilor ei 🙁

  6. Mioara Hus

    Cutremurator de trist! Ca mama, am simtit o durere in suflet si mi-au dat lacrimile, gandindu-ma la bietii parinti care trebuie sa treaca prin aceasta tragedie. Apoi, automat m-am gandit la copila nevinovata, care a incercat sa atraga atentia, „strigand” dupa ajutor, de fapt si n-a „auzit-o” nimeni! Eu cred ca ea, a sperat pana-n ultima clipa, ca cineva va intelege semnalele de alarma pe care le lansase si va veni s-o salveze. In subconstientul ei, n-ar fi dorit sa moara! Cred ca dorea sa fie ascultata ,inteleasa si „salvata”! Cine stie ce trauma suferise, emotionala sau poate chiar fizica si nu reusea sa faca fata situatiei de una singura! Din pacate, „strigatul” ei n-a fost auzit, n-a fost inteles, decat prea tarziu. Pacat, mare pacat! Ocrotita fie de ingeri!

  7. Corina Podocea

    Nu ai pe cine sa dai vina in astfel de situatii, colega de banca ori diriginta sau parinti… De aceea isist eu pe introducerea in fiecare scoala a unui consilier scolar.
    Conflicte cu parintii, probleme sentimentale si dezorientare in privinta carierei. Sunt situatii comune, in care majoritatea elevilor se regasec.
    Difera insa modul in care adolescentii vin in intampinarea acestor probleme. Daca unii prefera sa se interiorizeze sau sa discute cu prietenii de aceeasi varsta, altii vad un confesor in consilierul scolar.
    Dragostea este o boala grea pentru adolescentii care nu stiu sa-si controleze sentimentele dupa o despartire. Lipsa de incredere si deruta in ceea ce priveste orientarea profesionala ii poate dezechilibra la fel de mult.
    Daca in astfel de situatii tinerii nu sunt consiliati de cine trebuie, acestia se pot sfarsi tragic. Asa ca psihologii scolari pot fi cu ochii in patru pentru a le veni in ajutor.
    Trebuie sa ne ajutam copiii, trebuie sa-i sustinem, trebuie sa-i intelegem (chiar si cand nu sunt de inteles). Si daca nu reusim, trebuie sa avem curajul sa cerem ajutor! Spre binele lor, spre binele nostru…

    Dumnezeu s-o ierte!

  8. Bianca Roxana Anitei

    ;((((((((((

  9. Offff ce trist ,oare ce o fi avut copilul asta pe suflet incat sa-si ia viata oare nu sa gandit la amaratii de parinti care raman indurerati si sfasiati de durere ce sa fi fost in sufletul ei de nu si-a mai dorit sa traiasca pentru ca era un copil bun destept ,nu pot intelege alegerea facuta de ea ,vorbele sunt de prisos dar cei ce stiau sau au auzit trbuiau sa ia masuri sa-i fi spus parintilor acum oricum e prea tarziu 🙁 pacat .
    Dumnezeu s-o ierte!

  10. goleanu anisoara

    Am citit draga Ana si m-am cutremurat.Abia acum, draga Ana, te vad ca pe un OM,nu doar ca pe o colega de internet ,unde ma mai joc si eu,desi am 60 de ani.O lacrima adaug si eu pentru fetita pe care cei din jur n-au auzit-o,nu i-au auzit strigatul disperat…Nu acuz pe nimeni, dar nu e drept sa -ti curmi viata cand abia incepe sa inmugureasca,nu e drept!

  11. rosia victoria

    trist si chiar este de plans de de reflectat asupra vietii noastre ,caci timpul trece prea repede,suntem mereu obositi ,stresati de viata pe care o ducem si uitam ce eate mai important in viata 🙁

  12. Veronica Picioroaga

    Offf….e ingrozitor cand se duc suflete atat de inocente! De dimineta am aflat si eu ceva ce mi- a sfasiat sufletul! Ludmila de la – Printre nori- Taramul meu , scria astazi un articol , in memoria fiicei ei care s- a dus acuma cateva zile , si astazi si- ar fi aniversat 3 anisori.
    http://dpnori.blogspot.ro/2013/07/de-ziua-ta-iubita-mea.html
    Nu mai am cuvinte :-(((

  13. Camelia Anca

    Este foarte trist. Nu gasesc cuvinte potrivite sa exprim ceea ce simt si modul cum mi-a cutremurat sufletul acest articol. Cel mai rau este ca sunt foarte multi copii care nu isi au alaturi parintii sau care ii au alaturi, dar acestia nu sunt capabili sa ii inteleaga, sa ii asculte, sa le dea un sfat.Daca parintii nu se gandesc la binele copiilor lor altii straini nici atat. Incep sa inteleg ca oamenii sunt foarte rai. Dumnezeu s-o ierte!

  14. Dumnezeu sa o odihneasca in pace! 🙁
    Foarte trist si pacat de sufletul ei inocent 🙁 sincer,aceste lucruri ma lasa fara cuvinte… 🙁

  15. Doamne….acum am citit articolul si mi s-a facut un gol imens in stomac si in suflet…!!! Ce nenorocire !!!!!!!! :(((
    Am ramas muta si fara reactie o perioada! Cum sa se intample asa ceva ???? Ce nenorocire!!! Doamne!!! Ce o fi acum in sufletul parintilor….nici nu vreau sa-mi inchipui !!! 🙁 🙁 🙁
    Dumnezeu sa aiba grija de sufletul ei si sa-i linisteasca zbuciumul!
    Este inca un semnal de alarma la ceea ce se intampla cu noi si cu cei de langa noi !

  16. Nicoleta Ciocoiu

    Dumnezu sa o ierte .

  17. Korina Maria

    Offff oare ce a fost in capul ei ?

Leave a Reply