Zilele trecute ma gandeam cat de mult m-am cumintit de cand am aflat ca sunt insarcinata. Nici macar mai repede nu mergeam pe strada, daca ma rupeam? Si am ramas in aceasta stare de buburuza lenesa, desi fiica-mea are mai bine de 4 ani. M-am complacut, ce sa ma mai ascund pe dupa visini!
Culmea e ca eram o persoana foarte activa ce urca muntii cu rucsacul in spate. Dar persoana asta s-a ratacit undeva pe drum. Viata mea e uneori asa de lipsita de adrenalina, incat mi-e dor de zilele in care escaladam, de aerul tare de munte, de emotia traita o data cu fiecare pas.
Anul trecut am castigat o vacanta la Straja si – ca o ghinionista ce sunt- am ratat-o din motive intemeiate. Mi-a parut asa de rau, mai ales ca intrasem pe internet si am vazut ce loc minunat as fi putut descoperi daca as fi fructificat acel sejur la Straja: cazare la Vila Alpin Straja si aventura si adrenalina in Parcul de Aventura Straja.
Mi-ar fi placut sa va fi povestit acum cum a fost in parcul de aventura, asa pot doar sa imi imaginez cum ar fi fost. Stiti, ca la scoala, povestire dupa imagini. Privesc fotografiile din parc, inchid ochii si incerc sa imi imaginez ca sunt acolo, ca adierea placuta imi flutura parul si ma imbarbateaza, spunandu-mi Hai ca poti! Cum adica de ce imi spune asa?! Ah, nu v-am spus, mea culpa: am rau de inaltime. Se spune ca poti scapa de o temere infruntand-o. Si atunci, ce modalitate mai buna de a lasa in urma frica de inaltime decat efectuand un traseu in aer, in completa siguranta si sub supravegherea unor persoane calificate?
Pentru ca iubesc natura si miscarea in aer liber sunt convinsa ca aceasta experienta ar fi una de neuitat, una care mi-ar provoca emotii fantastice. Genul de experienta despre care povestesti cunoscutilor multa vreme, cu acelasi entuziasm in suflet si in privire. Nu stiu cum ar fi acolo sus, dar e clar ca adrenalina ar atinge cote maxime.
Mi-as testa abilitatile, mi-as descoperi limitele si as incerca sa mi le depasesc, pentru ca iesirea din zona de confort nu-i treaba usoara. Dar acel sentiment de satisfactie e unic si spun asta ca urmare a altor experiente inedite traite.
Si cel mai probabil mi-as incuraja si fetita sa incerce activitatile propuse in parc pentru a fi mai increzatoare in fortele proprii si pentru a nu trai 30 de ani, ca mine, cu anumite temeri.
Un lucru e cert: imi doresc sa simt adrenalina in Parcul de Aventuri Straja! Daca nu reusesc pe cont propriu, poate macar gratie unui team building la Straja, cine stie?
*Articol scris pentru SuperBlog 2014
Lucica Lazar
Sincer,eu nu am curaj 😀
Ana Naghi
Mie curajul nu imi lipseste, dar ma „laud” cu o delasare fantastica de la activitatile in aer liber 😀
Lucica Lazar
Cu ani in urma aveam si eu curaj dar acum inima nu ma prea lasa sa am curaj si emotii mari 😀