E incredibil cum un simplu obiect(sau cel putin asa este pentru altcineva) te poate rascoli si trimite inapoi in timp! Ea, papusa despre care am sa va povestesc astazi, m-a facut sa ma simt copil. Copilul care avea lumea la picioare si pentru care nimic nu era imposibil!
Astazi am mers, ca de obicei, sa o iau pe Ema de la mama. Si le vedeam cum mustacesc impreuna. Mami, am o surpriza pentru tine! Bine, ea insasi e cea mai frumoasa surpriza, nu mai aveam nevoie de nimic. Si totusi, acel ta-daaaam m-a facut sa raman tintuita. O fractiune de secunda nu am stiut daca e doar imaginatia mea sau e real. Papusa! Papusa mea!
Nu am fost un copil bogat si prima jucarie am avut-o tarziu. Ma refer prima mea jucarie, nu primita de la altii. Nu imi amintesc cand sa fi fost asta. Insa imi amintesc bine ziua cand am primit papusa asta. Sunt aproape 25 de ani de atunci… Da, 25!
La trei case de mine locuia un cuplu din acela care parea din povesti si despre care ti-e greu sa iti imaginezi ca au fost vreodata tineri. Parca asa s-au nascut, cu parul nins. Nea Sandu si tanti Bita. Nu aveau copii. Nici nu erau genul topiti dupa copii. Dar pe mine ma adorau. Nu stiu cu ce am fost eu mai speciala decat ceilalti copii de pe strada. Dar asa eram pentru ei. Bomboane fara numar si usa casei mereu deschisa, asa mi-i amintesc.
Stiu de la mama ca m-au vrut. Adica sa le fiu copil. Dar nici nu se punea problema de asa ceva! Insa m-au tratat ca si cum eram deja a lor. Intr-o zi tanti Bita m-a ascuns si m-a intrebat daca vreau sa raman la ea. M-a cautat mama innebunita, va dati seama.
Si intr-o zi mi-a intins o papusa. Una mica si tunsa scurt, asa, ca mine. Dar era speciala, pentru ca tanti Bita i-a tricotat o rochita pe care a aplicat-o pe carton, ca sa para ca are o crinolina. Si uite ca acum, dupa aproape 25 de ani, arata minunat.
Ema l-a ajutat pe tataie sa o dea jos din pod, apoi a curatat-o cu mamaie ca sa imi faca mie o surpriza. Si ce surpriza!
Nea Sandu si tanti Bita nu mai sunt de muuuult! Dar astazi au fost vii in sufletul meu. Asa cum vie a fost si fetita cu parul scurt care candva a primit o papusa…
Mioara Hus
Ce frumos!!! M-ai trimis si pe mine „back in time” pret de cateva clipe si m-am gandit si eu cu mult drag la prima mea papusa pe care am primit-o de Craciun. Era o papusa mare si am botezat-o Mira. Am avut-o mult timp, chiar si dupa terminarea liceului, pana cand cainele nostru a reusit sa mi-o distruga si nu am mai putut face nimic pentru ea.
Ana Naghi
Final nefericit! 🙁 Pe mine m-a emotionat maxim „regasirea”, iar faptul ca am vazut-o pe Ema jucandu-se cu papusa cu care ma jucam eu acum 25 de ani a sporit emotiile. 🙂