Diverse

Prietenia adevarata e floare rara si nu cunoaste termenul „distanta”

Omul in esenta lui este o fiinta sociala, care are nevoie sa fie inconjurat de alti oameni. Ca in ultima vreme am devenit anti-sociali, ca ne indepartam tot mai mult unii de altii si ca prea putin ne mai pasa de sentimentele celorlalti este partea a doua a povestii.

Nu am prieteni adevarati decat cat sa imi incapa pe degetele unei maini. Dar mi-e suficient. Acum 10 ani credeam ca a te inconjura de cat mai multi oameni e sinonim cu succesul social. E adevarat si nu prea. Poate din exterior lumea te percepe ca pe tipa/tipul de gasca, cea/cel care e sufletul petrecerii, dar inauntrul tau ce ramane? Dintre toate figurile astea care rad cu gura pana la urechi cand spui o gluma, care ar sari in miez de noapte cand suni ca ai nevoie? Niciuna. In cel mai fericit caz, una.

Nu mai sunt omul de acum 10 ani. Sufleteste vorbind. Rand pe rand, viata a cernut. Au ramas cei de imi incap pe degetele unei maini. Au disparut multi. Pe moment am suferit pentru unii. Dar apoi am realizat ca asa trebuia. Si nu, nu urasc pe nimeni. Nu e nimeni vinovat pentru nimic din viata mea. Au fost doar trepte. Chiar si cand mi-au facut rau, mi-au facut un bine. Unul imens: m-au facut mai puternica. Omul de acum e suma tuturor experientelor din trecut. Caramida cu caramida am construit-o pe Ana de acum. Asa ca nu regret nimic. Doar ii compatimesc pe cei care au o viata atat de neinsemnata incat a face rau gratuit celorlati este singurul lucru care le-a mai ramas. Mi-e mila de ei…

Am prietene minunate si ma simt norocoasa sa le am in viata mea. De una dintre ele ma despart sute de kilometri. Dar asta nu inseamna nimic. Cand vorbesti aproape 3 ore la telefon, timpul pare prea scurt. Si ai putea sa mai vorbesti inca 3 ore, fara sa te saturi. Dupa ce inchizi telefonul zambesti. A recunostinta. Si ii multumesti lui Dumnezeu ca a facut posibil sa intalnesti un asa om, ca vietile noastre s-au intersectat la un moment dat, aparent intamplator. Nu cred in „intamplari” sau „coincidente”. Sunt caile vietii de a face lucrurile fix asa cum trebuie.

Articolul asta trebuia sa aiba si o concluzie? Poate. Nu vreau sa invat pe nimeni nimic, vreau doar sa impartasesc cu voi trairile din acest moment. Daca voi credeti ca exista si o concluzie in toate astea, sunteti liberi sa le le trageti.

Va imbratisez!

16 Comments

  1. Mioara Hus

    Ooo, daaaa!!! Nu puteai descrie mai bine exact ceea ce simt si cred si eu! Noi, chiar trebuia sa ne cunoastem! Uneori stau si ma gandesc daca mai am intr-adevar prieteni in adevaratul sens al cuvantului, cu exceptia ta, bineinteles si raspunsul e dureros de trist, din pacate. Nu mai esti apreciat pentru ceea ce esti cu adevarat, in zilele noastre, stim prea bine care e trista realitate. N-am crezut ca voi trai astfel de vremuri, cred ca n-am fost pregatiti pentru astfel de vremuri. Sau asta e realitatea si asa a fost mereu, doar ca eram noi prea naivi si acum ne dam seama ca ne-a izbit frontal? Nu stiu ce sa mai cred, eu mi-am cam pierdut increderea in oameni si speranta ca oamenii vor fi candva, OAMENI! Nici nu mi-am dat seama cum au trecut orele, vorbind cu tine la telefon si cred ca daca ne-am vedea zilnic, tot n-am epuiza subiectele. 🙂 Dar, mai e putin si ne revedem! Pana atunci, ai grija de tine si familia ta frumoasa, caci e tot ce conteaza! Imbratisari virtuale, pana la cele reale! 🙂

  2. Adriana Stan

    Prietenia e ceva foarte valoros in ziua de azi! Mai valoroasa decat aurul….Prietenii adevarati te sprijina ,te critica,te imping inainte…fara ei viata e goala.Fie ei si putini! Te pup Ana!

    • Comment by post author

      Ana Naghi

      Exact! Prietenii sunt acei oameni care fac fix lucrurile pe care le-ai spus. Problema e ca vrem numai laude,chiar daca sunt neadevarate, nu mai stim sa acceptam o critica, ne suparam repede si ne trece greu(sau deloc), asa ca prietenia e pe cale de disparitie.
      Te imbratisez!

  3. stan adriana

    Ai dreptate,dar sunt si exceptii :).Eu am doar o prietena buna,f.buna care in fiecare zi ma critica 🙂 .Uneori ma scoate din sarite dar o iubesc maxim.Parca e constiinta mea.Recunosc ca nici eu nu stau deoparte cand nu are dreptate :).E chestia de compatibilitate…Ma bucur ca suntem prietene,chiar si virtuale si imi cer scuze ca intru f. rar pe blog…Pupici!

    • Comment by post author

      Ana Naghi

      Tine cu dinții de ea! Daca știi ca are dreptate si iti spune mereu adevărul (desi uneori nu ne place asta), e mare lucru.
      Iti mulțumesc pentru prezenta si stai linistita, avem atatea dr facut si atat de putin timp … te pup!

  4. ghelbere elena

    Adevaratele prietenesunt langa tine atunci cand ai mai mare nevoie si nu dau bir cu fugitii cand ai dat de greu.

  5. Leonte elena

    He, he înseamnă ca esti o fericită. Eu, din păcate nu am nici-un prieten sau prietenă. Am ales sa nu ma mint singură.

  6. Corina Cosa

    stii cum vine treaba ??? mai bine putini si buni , decat multi si profitori. prietenia , ca si dragostea , este pretioasa si in general o pasare rara. cand ai un prieten adevarat , pastreaza-l. o karma buna iti aduce un prieten bun . restul….da-le delete din computerul tau central , …si chiar si din recycle bin . nu merita sa -ti ocupe din stocaj :))) hugs !!

    • Comment by post author

      Daaa, acum stiu asta, ca anii nu au trecut degeaba, am capatat experienta. Si stiu ca un prieten adevarat e o comoara pe care trebuie sa o pastrezi asa cum se pastreaza o comoara…
      Imi place maxim cum ai comparat cu pc-ul :*

      • Corina Cosa

        Pai Ana draga , creierul nostru nu-i computerul nostru central ?? de acolo pleaca totul.:) ..si -ti mai vand un pont ..din cand in cand e bine sa-l si restartezi , exact ca pe un computer …delete tot ce nu merita …si incarci numai ce este eficient si plin de energie pozitiva 🙂 fara regrete 🙂

  7. Valeria Chertes

    Eu am prietene unele de ani de zile care imi sunt alaturi si la bine si la rau, este minunat cand ne intalnim si ne impartasim problemele.

Leave a Reply