Probabil ca vi se va parea ciudat, dar eu nu astept vacanta de vara! Deloc! Pentru ca imi va fi dor de copii si de predat. Si nu, nu am nevoie de odihna, cel putin nu de 3 luni. Creierul meu e invatat sa functioneze, ca un motoras, mereu in functiune, sa nu rugineasca.
Cu siguranta la ora 6 voi fi in picioare si te pomenesti ca voi fi ca un somnambul, gata de plecat la scoala. Asa de mult imi place ce fac, ca nu stiu cum voi rezista o vara fara. E un drog, asta mi-e clar! Iar cand vad alti colegi de cancelarie bucurandu-se de 3 luni de inactivitate, nu prea ii inteleg. Cand iti place ce faci, nu te plictisesti niciodata, dar ma rog, e problema lor…
Si cum viata in tara asta e de … , se pare ca nu am postul asigurat, deci o iau de la capat cu tevatura: iar alergatura, iar dosare, examene , s.a.
Frate, 90% din oamenii din sistem nu au nicio treaba cu dascalitul, nu au nici vocatie, nici dragoste pentru copii. Iar tu, care nu te vezi facand altceva, care in ultimele 3 luni ai reusit ce nu au facut altii pana in semestrul al doilea din clasa a patra, care i-ai facut pe elevi sa iubeasca invatatura si care te „sufoca” zilnic cu imbratisari, stai ca prostu’ pe drumuri si te rogi sa se pensioneze careva… Desi nu ai certitudinea nici atunci, ca legea de … din Romania asta ii permite pensionarului sa ia si pensia si sa mai si munceasca… Iar tu, tanarul dobitoc care isi doreste sa faca ceva cu viata lui, o cariera, care are copil mic si rata la banca, acelasi dobitoc care nu isi permite 3 zile la mare si cate altele, tu, dobitocule, du-te iar prin coclauri si cauta posturi ramase vacante in august! Adica ce au refuzat aia fara vocatie si pensionarii. Ce, nu ti-e clar?! Stai cu morcovu’ pana in august, nu stii daca din septembrie mai ai bani de paine pentru copilul tau, ca doar nu crezi ca iti permiti luxul sa ii iei si o banana, astea-s mofturi, bre! Si daca planetele se aliniaza favorabil zodiei tale, poate prinzi iar un post de necalificat, pe bani mai putini decat femeia de servici a scolii. Dar nu-i nimic, lasa-te calcat in picioare, accepta, ai un copil de hranit si trimis la gradinita, rata la casa de platit, facturi si mai pe urma, daca iti ramane vreun sfant, iei si pentru frigider ceva…
Dar tie, tinere dascal, iti place la nebunie asta si nu te vez facand altceva! Ba, pardon, iti faci si blog, in speranta ca vei cunoaste oameni buni, de la care sa inveti ceva. O mana de oameni, restul iti sar in cap dupa fiecare concurs, de parca ai gresit cu ceva cautand colaboratori, stand 4 ore pentru o lista de participanti(fraiere, tu esti atat de corect, incat chiar stai sa verifici !Cum, tu chiar dai premiile pe bune? Tu chiar trimiti surprize din banii tai? Esti dus cu capu’!)
Nu stiu ce o fi in capul tanarului dascal aspirant, dar un lucru e sigur: va continua! Nu mor caii cand vor cainii! Punct.
Si de la capat…
Camelia Anca
Of, cata dreptate ai! Am impresia ca nu sa se schimbe nimic niciodata. Eu fac tot ce pot sa reusesc, dar cateodata nu depinde doar de mine.
Ana Naghi
Pai sa fii sigura ca nu depinde de noi! Decat daca am fi fiecare dintre noi pe alta planeta… tot ce poti face e sa rabufnesti asa ca mine,sa te racoresti si sa o iei de la capat. O lupta-i viata, deci te lupta…
Adriana
lasa Ana, invatam impreuna pentru titularizare…
mai sunt si altii care nu au postul asigurat
Ana Naghi
Prostia e ca nu poti sta linistit sa inveti si sa iti dai titularizare aia nemernica! Alergi ca turbatul dupa posturi vacante…offf! Invatam impreuna 🙂
Adriana
eu astept vacanta sa-mi trimit copilul la tara sa pot invata linistita, ca am si definitivatul pe 18 iulie
Ana Naghi
Adriana, spor la invatat si bafta la definitivat! 🙂
Rauta Monica
offf 🙁 …. dar lasa Ana ca cine merita pana la urma reuseste, asa ca inarmeazate cu rabdare ca or sa vina si zilele bune 🙂
Ana Naghi
Nu am alta optiune. Astept soarele pe strada mea 😉
rosia victoria
e greu…. si eu am lucrat intr-un sistem foarte prost,si desi facem ceea ce imi placea am fost nevoita sa renunt:( offffffffffff
Ana Naghi
Asa ca imi intelegi frustrarea… E dezamagirea vietii mele: pe cat de mult imi place, pe atat de mult nu au unii loc de mine… Nu am spus eu chiar tot, ar fi multe de zis…
Ivan Janeta
Mare dreptate ai Ana din ce in ce mai greu sa-ti pastrezi un loc de munca sa-ti poti plati darile catre stat si daca mai ramane ceva mai traiesti si tu daca nu astepti alt salariu daca ai si pasta de unde-l lua greu foarte greu dar speranta nu ne-o poate lua nimeni speram ca intr-o zi va fi bine si pentru noi.
Ana Naghi
Pai da, muncim ca sa platim intai si daca suntem norocosi, mai ramane ceva si de o paine…
Gabriela
Sper sa te bucuri si cu sufletul de vacanta! Si, dupa ce te vei titulariza, n-ai sa te mai ,,intristezi” de cele 3 luni de stat acasa, care de fapt vor fi doar 1 si 1/2, ca restul vacantei il vei petrece in activitate , la scoala, alaturi de colegi! Succes la repartitie!
Ana Naghi
Multumesc, Gabriela! Abia astept momentul, sincer! Stii cumva daca exista posibilitatea de a renunta la titularizarea ca profesor in schimbul celei ca invatator?
Alina R.
E bine ca mai sunt oameni ca tine, carora le place cu adevarat ceea ce fac 🙂 felicitari pentru asta.
Ana Naghi
Putini si oricum dati la o parte… Se incearca peste tot o aliniere la prostie, iar ala care e cu un cap mai sus, facem cumva si il aducem la acelasi nivel..
Gavriloi Adina-Mirabela
Nu prea stiu ce sa spun la o astfel de postare…poate doar ca eu te sustin, te inteleg, iti doresc mult succes in cariera, sper ca drumul tau sa nu mai fie asa de greu, pentru ca ai vocatie si chiar iti doresti sa faci ceva…si nu este corect ceea ce se intampla si nu doar in invatamnat.
In ceea ce priveste blogul, mergi tot inainte, faci foarte bine ceea ce faci, nu iti mai fa mustrari, nu se merita.Ignora partile rele ale acestei ocupatii, capul sus, noi iti multumim pentru tot ceea ce faci pentru noi si iti suntem recunoscatoare.Te imbratisez, sper ca soarele sa apara cat mai repede pe strada ta, cat mai stralucitor.
Ana Naghi
Voi merge, clar, nu imi sta in caracter sa renunt!
Daniele
Iti doresc mult succes sa reusesti pe plan profesional exact asa cum iti doresti! Probleme de genul asta sunt peste tot, nu doar in invatamant. Din punctul meu de vedere asta este singurul motiv pentru care regret sistemul ceausist. Am ajuns bataia de joc a celor care au puterea in mana, vrem sa muncim si nu suntem lasati, in schimb sunt scosi in fata toti analfabetii, hotii si incompetentii…Eu am inceput sa ma resemnez, nu mai am putere sa ma automotivez dupa ce timp de 3 ani am fost respinsa total, din orice domeniu de activitate….nimeni nu vrea macar sa vada ce stiu si ce pot sa fac. Am incercat sa ma reprofilez, dar tot fara rezultat si am ajuns la concluzia ca acum mai mut decat oricand functioneaza doar sistemul „pile si relatii”….
Hai ca am scris pea mult si iar o sa ajung sa fac depresie, asa ca, iti doresc din suflet multa bafta!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Ana Naghi
Ai mare dreptate, nici nu e cazul sa repet, toate vorbele tale sunt, din pacate, foarte adevarate!
Nu facem depresie, ca vorbim ca intre prieteni si „ne racorim” 😉
Mioara Hus
Eu am avut sansa de a primi postul pe care sunt titulara de 18 ani ( cum a trecut timpul, a zburat, nu altceva!!!) imediat dupa terminarea studiilor. Asa am fost si eu la inceput, ca tine, Ana draga, ma dedicam in totalitate elevilor mei, chiar daca nu aveam conditii prea grozave de munca, cladirea in care functionam era veche, plina de igrasie, fara prea multe materiale didactice,le confectionam eu si elevii, dar faceam totul cu atata placere, plus ca mai si navetam 35 de km. Asa am tot amanat sa-mi fac o familie, un copil, cum sa-mi fi lasat eu elevii, cine ar fi venit in locul meu? Anii treceau, eu tot la catedra…pana cand l-am cunoscut pe sotul meu, care intai mi-a fost coleg 5 ani de zile, ocupase postul de invatator la clasa vecina, eram doar noi 2, aveam clase simultane, fiecare cate 2. Am intemeiat o familie, de dascali :), eram noi si elevii nostri! Si tot nu ma lasa sufletul sa-i parasesc, sa intru in concediu de maternitate, ar fi fost normal, ca aveam si eu o varsta si nu mai puteam astepta la nesfarsit. Si era culmea sa n-am si eu copilul meu, dupa ce atatia ani am avut grija si am educat copiii altora! A venit si acel moment, a intrat in viata noastra o fetita minunata si speciala. Am intrat in concediu de ingrijire a copilului, pe care il tot prelungesc (motivele le stii), asa ca, de aproape 5 ani m-am rupt de catedra. Nu pot sa zic ca nu mi-e dor, dar stau bine si ma tot gandesc daca sa ma intorc sau nu. Schimbari in bine eu nu prea vad in sistem, doar lucruri urate care-ti lasa un gust amar si-ti taie tot cheful, umilinta si bataie de joc la adresa dascalilor. Mi se rupe sufletul, pt. ca asta mi-am dorit de cand ma stiu, sa fiu dascal, iar acum mi-e si mai greu, avand un copil cu dizabilitati si vazand ca sistemul nu-mi ofera prea multe optiuni pt. copil, e groaznic!
Ana, iti doresc sa ai multa putere si incredere, sa mergi pe drumul pe care l-ai ales! Mult succes!!!
Ana Naghi
Off, Doamne, nu suport sa vad ca tot mai multi oameni sunt in astfel de situatii! Poate vreodata se va rezolva si in Romania, desi cred ca peste vreo 10 generatii…
Andreea Ceaus
Exact ce spui tu acum ,voi spune si eu peste un an.Imi plaace atat de mult sa lucrez cu copii(vacanta de vara deobicei ajut copii din sat la temele pt vacanta),incat nu ma vad facand altceva.Anul viitor termin si imi e atat de frica de examenul de titularizare,incat nu stiu ce voi face.
Ana Naghi
Mult succes, Andreea! Sper din tot sufletul sa intalnesti oameni mai cu caracter decat cei de care am avut eu norocul si sa fie bine! 🙂
Lucica Lazar
Eu iti doresc mult succes in tot ceea ce faci! :-*
Ai un suflet atat de cald si bland,sunt sigura ca bunul Dumnezeu te va ajuta sa-ti indeplinesti dorinte si visele tale 🙂
Celelalte suparari (cu concursurile) sa nu le bagi in seama,intotdeauna vor exista nemultumiti 😀
Pupici si numai bine :-*
Ana Naghi
Multumesc pentru incurajari, Lucica! Se va rezolva, trebuie sa se rezolve! 🙂
Ilda
Offf, Ana! Ti-am simtit simtit toata supararea, frustrarea, revolta – sunt mai mult decat indreptatite! Dar, data fiind situatia, trebuie sa te lupti chiar daca, de multe ori, iti vine sa o iei in directia opusa! Atata timp cat simti asa cum spui, merita lupta asta! Eu te simt puternica, ambitioasa, bataioasa, gata sa intri pe fereastra cand nu se poate pe usa; chiar am incredere in tine; si tu trebuie sa ai caci motive care sa merite lupta sunt destule! Iti tin pumnii si tare m-as bucura de vesti bune! Fruntea sus, Ana!
In alta ordine de idei, eu imi asum si recunosc deschis, sunt dintre aceia care simt nevoia pauzei de doua luni (nu-s trei) – iulie si august! Lucrez in scoala particulara, am program de aproape 9 ore pe zi; presiune puternica din partea parintilor, cerinte mari…Depinde de cat de rezistent esti, eu stiu ca am nevoie sa reincarc baterii pentru ca in toamna sa pot merge cu 100km/h!:)
Vreau sa-ti mai spun ca blogul arata foarte bine acum, excelenta treaba ai facut, te admir si te felicit pentru asta!
Te imbratisez cu drag!:)
Ilda
Lavender Thoughts
Bianca Roxana Anitei
;(((Imi pare rau ca trebuie sa iti depui iarasi dosarul…speram sa poti sta linistita din cauza asta…