Diverse

Ramas bun, suflet drag!

eu si cucu

Cu toate rugaciunile noastre, cu toate eforturile unor medici extraordinari, te-ai dus…De aceeasi boala care era sa ma rapuna pe mine acum cateva luni….

De 4 zile nu stiu altceva decat sa plang. Si am sa mai plang pana voi scoate toata amaraciunea asta din mine! Si am sa mai plang pentru ca meriti fiecare lacrima!

Doare asa tare… Cum voi reusi sa scap de durere?! Si ce am sa fac cu atata dragoste ramasa?! Asta doare cel mai tare: dragostea pe care o am in suflet. Si nu ti-o voi mai putea-o darui niciodata… Simt ca ma sufoca! Eu nu am stiut niciodata sa iubesc putin sau potrivit, eu am iubit dintotdeauna cu toata fiinta mea! Totul sau nimic… Si acum mi-a ramas nimicul…Ce sa fac cu el?!

Mi-ai daruit cei mai frumosi 5 ani de prietenie si iubire sincera. Necuvantator?! Cine a zis ca dragostea are nevoie de cuvinte?! Iubirea se simte si se daruieste, atat. Iar tu mi-ai daruit atata iubire, incat am sufletul plin pentru tot restul zilelor. Iti multumesc din suflet pentru asta!

Mi-e ciuda! Pentru ca timpul nemernic va sterge incet-incet amintirea ta. Pentru ca in scurt timp nu imi voi aminti cum vorbeai cu mine…Da, vorbeai! Te-am tratat dintotdeauna ca pe copilul meu, iar tu mi-ai intors iubirea. Curand, nu voi mai simti mangaierea ta matasoasa…Nu voi mai vedea boticul tau colorat de parca te-ai fi nascut murdar decat in poze… Nu vei mai toarce niciodata in bratele mele… Mi-e ciuda!

Totul in jur imi aminteste de tine. Esti atat de prezent! Cum voi mai intra pe poarta fara sa ma intampini tu?! Cum voi mai manca vreodata un iaurt sau un castravete fara sa il impartim ca pana acum?! Cum sa nu te mai iau in brate cand tu te intindeai exact ca un copil cu mainile spre gatul mamei?!

Iti multumesc pentru toata iubirea pe care mi-ai daruit-o!

Iti multumesc pentru ca m-ai invatat ce inseamna responsabilitatea! Tu m-ai pregatit sa fiu cea mai buna mama pentru Ema

Iti multumesc pentru fiecare zambet din cei 5 ani petrecuti impreuna! Pentru fiecare pozna strengareasca

Iti multumesc pentru fiecare privire pe care mi-ai daruit-o cand eram suparata!

Iti multumesc pentru fiecare gadilat care m-a ridicat cand cadeam!

Iti multumesc pentru ca mi-ai salvat viata! Eu nu am reusit sa o salvez pe a ta, desi am incercat!

Iti multumesc ca ai facut parte din viata mea!

Ti-ai castigat un loc ce va ramane al tau pentru totdeauna. Bun ramas, suflet drag! Te voi iubi mereu!

24 Comments

  1. 🙁 🙁 Off draga mea…imi pare rau .

  2. Trist 🙁 asa este ne atasam forte mult de animalute care ne demostreaza ca sunt mai iubitoare si mai credincioase decat oameni de langa noi care se numesc prieteni dar in spate sunt oameni cu doua fete .

  3. rosia victoria

    imi pare atat de rauuuu….:(

  4. corina

    Imi pare sincer rau….chiar daca nu te cunosc si nu l-am cunoscut, am plans si am plans rau. Am si eu o pisicuta, care este pentru mine, la fel cum a fost el pentru tine, copilul meu.
    Sa-ti dea Dumnezeu putere sa treci peste aceasta durere.

  5. Serafimciuc Claudia-Lavinia

    M-ai facut sa plang. Atata adevar e in cauvintele tale, incat doare fiecare rand pe care-l citesc. Imi identific durerea cu a ta si-mi aduc aminte de toti motaneii din viata mea care au plecat fara ca cineva sa ma intrebe daca eu vreau sa raman singura: Jerry, Toulouse, Bijou. Nimeni nu poate intelege cum fiecare dintre aceste minuni pufoase raman vesnic in sufletele noastre.

  6. Paula Ion

    :((((( foarte trist, m-ai facut sa plang . Asa am plans si eu dupa o pisicuta, 2 saptamani nu mi-am revenit, plangeam continuuu :(((……timpul ne ajuta sa uitam, desi nu intotdeauna.

  7. Imi pare atat de rau , Ana !! din pacate si eu am trecut prin asa ceva anul trecut cu motanelul meu, Tonti, care s-a stins la 4 anisori.. 4 anisori in care in viata mea a dominat numai bucuria, mai ales in suflet.. bineinteles, alaturi de el! sa treci cu bine peste asta! 🙁

  8. veronica picioroaga

    off ! Imi pare rau Ana ! ce cuvinte frumoase ai spus ! cuprind tot ce simt cei care au animalute ..care leaga o prietenie cu aceste fiinte sincece…

  9. Rotaru Gabriela Tatiana

    Imi pare tare rau, speram sa scape,dar asa a fost sa fie.Cuvinte frumoase ce-ti misca sufletul ai scris despre el si prietenia voastra,sper sa treci peste aceasta durere ,draga Ana.

  10. schuster gabriela

    Imi pare rau pt pierderea suferita

  11. Off…Imi pare rau pentru iubirea ta 🙁 E atat de adevarat ca ne atasam de animale sau oameni incat cand ii pierdem ne simtim sfasiati 🙁 Sper ca Ema sa umple golul ramas din sufletul tau. Fii tare! :-*

  12. Panait Diana Ionela

    Imi pare nespus de rau pentru pierderea ta , din pacate stiu cum este sa pierzi un animalut drag care face parte din famile.

  13. 🙁 Imi pare tare tare tare rau Ana! 🙁 Minte cel care spune ca animalele sunt doar animale. Sunt suflete de om care stiu iubi neconditionat si pentru totdeauna.

  14. Octavia Durus

    Siut ce inseamna, stiu durerea pe care o ai in suflet! Iti doresc putere sa nu mai doara atat de rau! Timpul va mai domoli putin durerea, dar nu va aduce uitarea!

  15. I know how hard it is for you,I share your pain ;
    I ve lost my dear Calimero ( a beautiful black male cat)a few week ago , he has been empoisonned by neighbours….I ve cried, cried.
    Be courageous!

  16. Ei bine, mie aseara mi-a murit pestisorul, il aveam de 8 luni si m-am simtit exact la fel. Al meu baiat a plans cu lacrimi amare. Ne atasasem foarte mult de el. De-asta am renuntat la un moment dat sa tin animale in casa, este prea greu sa te desparti de ele!

  17. Haba Anca

    Asa de rau imi pare pentru acest sufletel pe care l-ai pierdut,care nu merita sa se stinga asa..Am si eu o pisicuta de un an si nu stiu ce m-as face fara ea..inainte sa o iau am avut un porcusor de guineea pe care l-am iubit nespus de mult si care dupa 4 ani jumate a murit…si am suferit nespus..ai am plans ca si tine zile la rand dar durerea devine suportabila cu timpul..si chiar daca acum imi amintesc mai rar de el de fiecare data cand imi amintesc ma doare sufletul si mi-e dor.Din pacate asta e viata si trebuie sa trecem peste toate.Fii tare!

  18. Nastasiu Geanina

    🙁 imi pare asa de rau draga Ana ….plang acum cu tine caci parca mai tare s-a redeschis rana pierderii cateluselor mele…una acum 5 ani,una acum 3 ani ….fii tare draga Ana,eu ma mangai cu speranta ca exista si un Rai al animalelor si acolo nu au dureri si nici tristeti…si poate le e bine…si poate le voi revedea vreodata… 🙁

  19. Ionita Elena

    Acest articol mi-a adus cateva lacrimi pe fata…pentru ca am trecut si eu prin situatii asemanatoare. Iubesc animalele, in special pisicutele si ma atasez extraordinar de repede de ele. Din pacate locuiesc langa strada si din cauza acestui fapt am pierdut foarte multe sufletele. Am avut cateva pisicute si otravite, la fel ca in situatia ta, dar nu am mai avut ce sa le fac. La un moment dat am avut un motan galben pe care l-am tinut doar in casa, in ideea ca nu i se va mai intampla nimic, dar soarta a facut sa ramana intepenit intr-un geam deschis pe verticala. L-am gasit cand inca mai era cald! : ( Am zis ca nu am noroc de ele…si nu am mai tinut o perioada. Dar dorinta a fost mai puternica, astfel ca am luat 2 motanei de la o vecina. Nici de acestia nu am avut parte( nici macar un an)! M-am descurajat de tot, dar anul trecut pisica unei vecine a adus 3 puiuti la mine (toate femele!). Le-am dat mancare…pana cand am hotarat sa le opresc. Le am si acum, cand deja au devenit mamici…sper sa am parte de ele macar cativa ani!

  20. adriana stan

    in viata cu totii pierdem la un moment dat pe cineva drag sufletului nostru,sau ceva drag..important este sa invatam sa trecem cu bine peste pierderile suferite.stiu ca doare si iti este greu dar Dumnezeu iti va da putere.doar un om cu sufletul curat este capabil sa ofere atata dragoste unei fiinte cu 4 picioare…iubirea este aceeasi indiferent pe cine sau ce iubim,de aceea si suferinta este pe masura.fii tare si nu iti pierde nadejdea…soarele v-a rasari din nou pt tine o sa vezi!

  21. Mioara Hus

    E dureros, chiar sfasietor sa vezi cum se stinge sub ochii tai o fiinta draga si sa simti neputinta, dupa toate eforturile depuse! Ziceai de ironia sortii, ca si Felix facuse blocaj renal, ca si tine, stapana lui. Poate n-a fost chiar o coincidenta, nu stiu ce sa mai cred dupa ce, anul trecut l-am pierdut pe Max, cainele nostru. Cand s-a imbolnavit, am chemat veterinarul, a inceput tratamentul, tot asa, pt.otravire, pt. cazul in care a mancat vreun sobolan s.a. Cum zilele treceau si starea lui nu prea se ameliora, l-am dus in oras, sa-i faca o ecografie. Am primit o veste cumplita care ne-a lovit drept in moalele capului. Avea cancer si tumora era imensa, se extinsese in tot stomacul si alte organe. Nu se mai putea face nimic. In acea perioada, sora mea facea deja chimioterapie pt. cancerul de san. Eram si asa, deja afectati de situatia ei. Si gandidu-ma ca tatal meu se stinsese tot din cauza cancerului, inainte cu 5 ani, iar pe Max il aveam de la el (vezi ironia?), il crescusem de la 2 luni, a fost copilasul nostru, desi s-a facut ditamai cainele, fiind lup. Eram ingroziti de faptul ca aceasta boala urata si nemiloasa ne afecteaza membri familiei, inclusiv animalul drag! Plangeam si eu non-stop, Milena nu intelegea ce se intampla, stia doar ca Max e bolnav. Si n-am vrut sa-l eutanasiem, s-a stins sub ochii nostri. A fost cumplit!
    Inca nu avem alt caine, desi toata viata mea am avut caini, chiar si cand locuiam la bloc. Nu stiu, parca ne e frica sa o luam de la capat, sa crestem alt caine si la un moment dat sa pateasca ceva si sa-l pierdem. Poate mai avem nevoie de timp, dar cu siguranta eu am nevoie de un astfel de animal.
    Sper sa gasesti puterea sa treci cat mai usor si repede peste aceasta suferinta, desi ea va ramane vesnic, undeva in adancul sufletului.

  22. LUNGU LENUTA

    Numai oamenii sensibili si curati,asa ca tine,pot iubi si suferi atat de mult…!!! Cuvintele nu-si au rostul…!!! Drum bun,prieten drag al unei prietene nu numai virtuale…!!!

    • Comment by post author

      Ana Naghi

      Offf, am momente cand mi-as dori sa fiu putin altfel, nu as mai suferi atat. Insa imediat realizez ca- daca ar fi asa- as pierde si sentimentele pozitive. Ori simti intens, ori deloc.

  23. luciana

    Imi pare tare rau, pentru ca si eu am avut un catel si mia murit acum o saptamana si imi este foarte greu fara el. Cand veneam acasa de la scoaoa ma astepta la poarta ca un prieten drag. Asa ca stiu prin ce treci

Leave a Reply