Bine, discutia asta s-ar putea prelungi la infinit, insa astazi vreau sa ma opresc asupra unei singure situatii: cum esti ca parinte cand vine vorba de colectivitatea unde este copilul tau?
Eu vin dintr-o familie in care toti cei 5 copii au fost invatati sa fie buni, corecti, sa judece lucrurile bine, sa nu facem rau, sa nu fim invidiosi, sa ne vedem de treaba noastra, etc-etc. Si nu a fost la nivel de teorie, am avut cele mai bune exemple: parintii nostri. Ei nu s-au comportat niciodata altfel decat asa cum ne invatau pe noi.
Ca si cadru didactic, constat cu mahnire ca nu doar la copii e problema(ca invata tot mai putin, ca nu prea stiu ce e respectul, nu inteleg notiunile de „activitate” si „pauza”), nici parintii nu mai sunt ce au fost(ai nostri).
Cateva exemple concrete, sa intelegeti ce spun:
- Parintii vor sa fac cat mai multe activitati cu copiii lor, dar nu te ajuta nici cu bani la fondul clasei, nici macar cu o coala alba… Oare ce inteleg ei prin activitati?! Cu cat sunt mai mici, cu atat partea practica are o pondere mai mare in raport cu cea teoretica… Sa le spuna si lor cineva, ca eu am obosit sa explic asta.
- E vreo problema daca tema pentru astazi o aducem maine? Daca o voiam maine, nu mai specificam ca e tema pentru azi… Si de-ar fi prima oara cand se intampla, as zice ca e o situatie exceptionala, s-a intamplat ceva ce te-a impiedicat sa il ajuti pe copil la tema. Sunt convinsa ca astfel l-ai invatat pe copilul tau ce inseamna responsabilitatea, termen-limita, promisiune, etc
- Doamna, copilul meu si-a luat o palma de la colegul X! Asta la prima ora a diminetii, dupa ce o saptamana te-am chemat sa discutam despre comportamentul tot mai violent al copilului tau… Eu inteleg din asta cam asa: al meu sa dea pumni in stanga si-n dreapta, dar de el sa nu se atinga altul, ca-l omor cu mana mea. Sa stiti ca am auzit variante nu departe de ce am scris, din pacate. 🙁
- Cand ii spui unui parinte ca al sau odor pretios refuza orice colaborare cu tine, ca nu participa la nicio activitate si il indrumi sa discute si acasa despre scopul plecatului de acasa catre scoala, care e reactia parintelui? Nu il mai trimite vreo 3 zile p-ala mic la scoala, pe principiul are doamna ceva cu el, las’ca-i trece… Domle, eu nu am nimic cu nimeni, mi-s dragi toti si zau ca voi supravietui si daca al tau copil nu ajunge profesor universitar, dar e pacat sa nu profiti de disponibilitatea mea de a face lucruri frumoase, din suflet. Sincer iti spun, draga parinte, salariul de 600 ron nu ma motiveaza catusi de putin, nici naveta pana la scoala… Dragostea pentru copii si speranta unei lumi mai bune la care sa contribui si eu putin sunt singurele motive pentru care nu schimb domeniul de activitate…
As mai adauga si alte exemple, dar nu vreau sa se creada ca sunt o negativista. M-as numi mai degraba o realista obiectiva…
Acum vreau sa stiu si parerea voastra: cum colaborati cu dascalii copiilor vostri? Cum reactionati la situatiile conflictuale care mai apar? Ce ii sfatuiti pe copiii vostri in diverse situatii?
Geanina Nastasiu
Doamne,cate situatii…dar ce spui de faptul ca un parinte de la gradinita a acuzat educatoarea ca a incasat bani de la ea pentru revista gradinitei si nu i-a dat revista…ca i-a luat banii! Si scandal monstru cu toti copii din clasa! Incerca doamna sa-i explice ca nu are nevoie de cei 7 ron cat e revista si „doamna„ mama de copil ii striga „hoato„….trist,foarte trist…doamnele educatoare se poarta exceptional cu copii,pun suflet si vine cate un parinte din asta si distruge reputatia dascalului…educatia incepe ACASA! A trebuit sa explic timp de 2 saptamani copilui de 5 ani ca a fost vorba de o neintelegere si ca doamna educatoare nu fura! Munca dascalilor nu e rasplatita deloc,nici material nici spiritual…nu mai raman nici macar cu satisfactia ca sunt apreciati de parinti sau elevi pentru munca depusa…
Ana Naghi
Asta e un rezumat a ceea ce se intampla, din pacate 🙁
Referitor la situatia de la gradinita celui mic, mi se pare prostie curata sa faci acuzatii nefondate la adresa unei persoane si mai ales in fata copiilor, care pot fi afectati de asta. Unde nu-i cap…
rosia victoria
Niciodata NU POTI MULTUMI PE TOATA LUMEA,VORBESC IN GENERAL .Ceea ce nu inteleg este cum o persoana care este asa buna,vrea intoneauna binele copiilor ,este alauri de ei ,nu face diferente,vrea ca toti sa invete si sa faca ceva din ei,are parte de critici din parte aprintior si de tot felul de situatii neplacute.Ariana este in clasa 0 si are o doama mai mult decat buna,din toate puncetele de vedere,directa sincere si tot are plobleme . Nu stiu ,nimic nu mai e la fel cum era pe vremea noastra ….
Ana Naghi
Din pacate, cred ca numai acele persoana precum individa filmata de curand au sanse de reusita… Oamenii care mai au un dram de vocatie si care isi vad de treaba lor nu sunt vazuti bine 🙁
rosia victoria
Asa este ,din pacate 🙁
Toader Elena
Off,ma gandesc si eu cu,,groaza’pot sa zic la momentul cand il voi duce la gradi adica la toamna..imi este frica daca nu se integreaza bine in colectiv,cu toate ca nu cred asta. este un copil energic, dornic de a avea copii in preajma lui,sper sa fie bine..Referitor la cele spuse mai sus,daca noi parintii nu ne ocupam de ei acasa vreau sa zic cel-cea de la gradinita-scoala ce ar putea a ii faca??Stiu cazuri de la mine, de aici la gradi,cum ca un baietel mult mai energic si rasfatat,foarte. as zice eu,a batut un copil de o seama cu el si nu se intamplase doar o data,dar ce sa ii faci?! doamna educatoare l-a trimis acasa si i=a zis mamei sa nu il mai aduca ca face rau si bate copiii..dar mama lui nu a putut sa il,,mustruluiasca’chipurile este si invatatoare?in fine..am si eu si la randu=mi poate sa mi se intample asa ceva..cu toate ca nu doresc asta!!! Implicare cuvantul de baza!!!
Ana Naghi
Sunt situatii tot mai greu de gestionat. Am un copil cu grave probleme de comportament, insa nu am cum sa fac prea multe pentru el, nu am niciun sprijin din partea familiei. Sunt neputincioasa… un singur om nu poate face minuni, oricat si-ar dori asta. 🙁
Mihaela
Cred ca toate astea se intimpla pentru ca se exagereaza de ambele parti si cazurile astea se dau la tv, gen profesoara care cere spaga fara rusine sau parintele care vine la scoala si face legea cu pumnul.
Cat despre situatiile descrise de tine:
1. Sunt de acord cu fondul gradinitei daca materialele se folosesc la ore si in folosul tuturor copiilor, desi cred sincer ca cei cu venituri minime ar trebui sa fie scutiti, fara a fi insa discriminati.
2. Temele pentru azi se fac azi in afara de situatii exceptionale, cum ai zis desi eu personal cred ca cei mici au prea multe teme.
3. Nu stiu cum voi reactiona cand un alt copil imi va bate copilul sau va fi batut de al meu. Inclin sa-i las sa-si rezolve singuri conflictul, dar daca e vorba de un bataus, as cere atat scolii cat si parintilor sa ia masuri iar daca nu se poate, anunt politia.
4. Educatia de acasa nu o poate inlocuii nimeni si nimic. Unui copil trebuie sa-i explici care sunt indatoririle lui la scoala si asta doar un parinte o poate face.
Ana Naghi
Mihaela, cand vine vorba de copiii sarmani, nici nu am vreo pretentie, iti dai seama ca nu tai si spanzur, dimpotriva… Am cumparat din banii mei carti pentru un copil pe care mama l-a abandonat, tatal nu isi gaseste de lucru, munceste in sat cu ziua.. Cum as putea pretinde bani de la un copil pentru care laptele si cornul de la scoala sunt poate tot ce mananca intr-o zi?
Te asigur ca a invata o poezie de doua strofe o data pe saptamana sau a face o fisa cu doua sarcini scurte si la obiect nu e mult. Niciodata nu am fost adepta temelor zilnice, grele si inutile.
Sa stii ca , de cele mai multe ori , nu vei reusi sa ii lasi pe copii sa isi rezolve singuri conflictele… Sa iti explic concret: tu poate ti-ai educat asa cum trebuie copilul, nu are probleme de comportament, nu este violent, dar vine acasa batut in fiecare zi.. Cum te vei simti, ca mama?
Si foarte bine ai concluzionat: cei 7ani de acasa nu pot fi recuperati nici prin 17 ani de educatie in sistem…Daca fiecare dintre noi ne-am stradui sa vedem problemele din ograda noastra si sa ne intereseze mai putin ograda altuia, ce bine ar fi!
Mihaela Bolea
Dragă Ana, apreciez tare mult postarea acestui subiect atât de sensibil, delicat, dar în egală măsură, atât de actual, indiferent că vorbim în calitate de părinţi, unchi, bunici, profesori sau simpli îndrumători.
Ana Naghi
Ar mai fi multe de spus, vorbim de un subiect inepuizabil. Singura mea doleanta ar fi sa ne invatam copii sa fie oameni, inainte de toate. Dar pentru multi parinti, aceste lucruri sunt straine si – cu tristete o spun- nu sunt putini cei pentru care scoala inseamna sa scape de copii de acasa…
Trofin Mihaela
Cunosc aceste probleme din pacate…si sotul meu este profesor…
Ana Naghi
Atunci cred ca stii ca satisfactiile acestei vocatii sunt prea putine, din ce in ce mai putine… 🙁
Trofin Mihaela
Asa este ana…in fiecare zi vine tot mai dezamagit acasa..El iubeste enorm copiii,adora sa lucreze cu ei.E profesor de educatie fizica,iar el isi ia munca in serios,dar se pare ca parintii nu considera ca miscarea face bine copiilor…Ba ca sa nu ii doara burta,ba ca o sa isi rupa un picior…Doamne…nu ii inteleg..
Trofin Mihaela
Iar de sume,nu mai spun,deja ma sperie gandul ca vine luna martie..La sarbatori banutii primiti cadou de ziua lor,i-am dat la scoala,s-au strans cate 130 de lei de copil…Pentru mine a devenit un lux sa imi pot trimite copilul la scoala…si este abia in clasa intai..Asa sunt…anumite scoli…sotul meu nu vrea sa ia nimic de la copii,tot timpul le spune sa isi cumpere ei ceva,in loc sa ii cumpere lui cadou:(
Ana Naghi
Stiu ce spui, caci si ai mei, la clasa pregatitoare au ora de educatie fizica. Unii dintre ei vin de la prima ora a diminetii si imi transmit mie, ca le e jena de domnul profesor: a zis mama sa nu fac efort astazi, sa spun ca ma doare burtica… Si ne mai miram de ce ocupam pozitii asa rusinoase in topuri cand vine vorba de obezitate, boli cardiovasculare si alte minunatii. Trist!
Ana Naghi
Dumnezeule, de ce sume vorbesti! Bine, daca sunt 20 de elevi intr-o clasa, asta inseamna ca doamna primeste cadou de 2000 lei? Asta e culmea! Eu ma simt prost si cand un copil caree sarman imi aduce mie o ciocolata, ca stiu ca putea lua 3 paini de banii aia.
Trofin Mihaela
Da Ana,sunt 22 de copii in clasa,dar la noi parintii sunt de vina..Puiul meu este in clasa intai la Liceul de arta…l-am inscris aici,pentru ca are un talent deosebit la desen.Aici….unde sunt parinti cu bani…Noi stam 4 persoane cu chirie intr-o garsonierea de 20 mp,abia imi permit sa ii cumpar copilului hainute pt scoala,dupa cum am mai spus,pt noi e un lux sa pot trimite baietelul la scoala…Si mai am un puisor de 2 anisori..El la clasa intai,o are pe doamna invatatoare,cea de religie,de engleza,de teorie muzicala si de sport…Cate 2 milioane in plic la fiecare…si daca nu dau,se uita parintii urat la mine…Si sotul meu merge cu bombonele la scoala pt copii..
Spunsieu
Eu sunt parintele ascultator, ce mi se spune de la scoala aia fac. Dau bani si materiale fara sa cracnesc. Cat despre conflictele de la scoala trebuie sa spun ca sunt extrem de realista, stiu ce-i poate pielea la al meu asa ca sunt sceptica atunci cand se plange de ceva. Sunt de parere ca parintii trebuie sa-si lase odraslele sa-si rezolve problemele.
Ana Naghi
Nu e bine nici asa: daca se cer sume mari, nu intrebi pentru ce? Eu nu strang niciun ban, pentru a nu da loc interpretarilor. Am un consiliu din parinti, o mamica ce se ocupa de fondul clasei, eu ii spun, atunci cand e nevoie de ceva, ea cumpara, ea tine evidenta.
Uite, vezi, ai spus ceva foarte important: multi parinti au o problema in a-si vedea realist copilul. Orice greseala a copilului tau e un accident, orice greseala a altuia o tragedie… Cand vom invata sa privim lucrurile obiectiv, va fi mult mai bine.
alexandra voicu
Ana.cata dreptate ai!Dar ce ne facem ,si in ce ii priveste pe invatatori,care nu reactioneaza cand un copil e violent,asa cum spui,neatentionand parintii,dar cum cel care a tot primit si a reactionat o data,a fost pus la zid!.Am intalnit si astfel de situatii.
Ne invatam copiii,sa fie corecti,buni,responsabili,si ajung intr-un mediu in care vad incorectitudine,critici si ajung sa urasca tot ce ii inconjoara.Felicitari pentru modul in care lucrezi si te comporti cu elevii tai.
Ana Naghi
Din pacate vad langa mine si asemenea dascali 🙁 Mi se pare strigator la cer sa ai astfel de preferinte, sa pedepsesti imediat pe un copil care altminteri e un copil bun, iar pe elevii-problema sa ii accepti asa si sa nu incerci sa gasesti solutii.
paulika2009p@yahoo.com
eu ma gandesc pentru clasa antai ,ce va urma sa am vointa si putere sa le cumpar ce le trebuie,am si un baiat de 18 ani ,fetita de 6 anisorii e greu dar trebuie sa mergem mai departe…cat despre conflictele de la scoala nu dau importanta pentru ca copii mei anteleg situatia dea colo si sunt ascultatorii,ai multumesc lui dumnezeu caci sunt sanatosii si nu sunt ca mine bolnava ,…an rest numai bine la toate mamicile din lume !
Ana Naghi
Draga mea, inainte de toate, iti doresc toata sanatatea din lume sa iti poti creste frumos copiii!
Legat de conflicte, urmareste-le din umbra si intervii daca stii ca ai copii buni si care sunt sicanati de prea multe ori.
Doina
Multa lume..oameni putini. Eu inca nu am copil la scoala..e micuta, dar daca ar fi sa fie..”ia de aici – fa-l om in viata” – era o vorba…mai ales ca dvs aveti disponibilitate in a-i invata..
Ana Naghi
Eu OAMENI imi propun sa fac din toti copiii cu care lucrez, culmea e ca -de cele mai multe ori- parintii sunt cei care ma impiedica sa reusesc 🙁
Doina
Pe asta nu o mai inteleg.. 🙁 tocmai tu ca parinte sa faci asa ceva 🙁 trist … ce viitor mai avem noi.. sau mai bine zis copii nostri?!
AlinaS.
Am vrut să las un comentariu acum câteva zile, dar m-am luat cu altele și am amânat. Între timp s-au strâns atâtea comentarii … altfel decât ceeea ce voi scrie eu, încât mă simt de pe altă lume =D.
Ce fel de părinte ești? Bună întrebarea!
Chiar ieri am avut ședință individuală, eu cu soțul și cele două învățătoare de la clasă. am plecat cu un gust amar de acest sistem clasic. Nu am nimic împotriva școlii publice, ba dimpotrivă. Și copilul meu e la public doar că am optat pentru step by step, tocmai să mai amânăm stresul ce îl provoacă. Sunt conștientă de numărul mare de copii, dar aleg să caut alternative și pe al meu să îl duc acolo unde îl poate face fericit și nu roboțel. Am deviat puțin, încă sunt bulversată de ieri și asta pentru că doamnele mi-au povestit puțin despre comportamentul unor copii din clasă, dar nici al părinților acestora nu era altfel. Sunt atât de dezamăgită de tot,nu înțeleg părinții care nu știu ce îneamnă respect. Cum copilul să trateze pe ceilalți cu respect dacă părinții nu faca asta?
În ce privește materialele și alte asemenea la noi, la ambii copii și la școală și la grădiniță lucurile sunt clare. S-a discutat la începutul anului cam ce materiale sunt necesare. La grădiniță am propus noi părinții câți bani să strângem de fiecare și e un fond din care educatoarea și casiera grupei (o mămică) merg și cumpără ce e necesar; uneori se duc educatoarele singure și apreciez lucrul ăsta (și ceilalți părinți la fel). La școală dăm bani în fiecare lună pe consumabile, în funcție de ce se lucrează, asta înseamnă 20-50 lei de copil (dar include și consumul de apă pe o lună), pentru că step înseamnă program de activități de la 8 la 16.
Până în clasa a 4-a e ok cu această alternativă, din clasa a 5-a trebuie să căutăm alta. Exclud de pe acum sistemul public dacă directorii nu iau măsuri atât în ceea ce privește comportamentul în școală cât și responsabilizarea părinților. M-aș implica chiar într-un astfel de proect dacă s-ar dori acest lucru. Dăm vina doar pe copii, dar nu îi tragem la răspundere și pe părinți, ceea ce nu e corect. Există un regulament al școlii, există contract semnat între parinți și școală și? Și ce dacă!
Eu sunt un părinte responsabil și așa ar trebui să fie fiecare părinte.
O idee ar fi înființarea unor Asociații ale părinților (am văzut asta undeva în România nu în altă parte) și acolo se stipulează foarte clar parteneriatul între școală și părinți și e chiar și o cotizație lunară (nu mult, dar e bine că e pusă) care ar scuti învățătorii și profesorii de a căuta soluții pentru materiale.
Eu încă mai cred în schimbarea spre bine; totul e ca de sus de la directorii instituțiilor să se ia măsuri radicale fără teamă.