Diverse

Un ceas din zi cat o viata…

De luni bune nu mai stia cum e sa traiesti fara durere. Ca si cum durerea era parte din ea. Nu isi mai amintea cum era sa te trezesti dimineata, sa sari din pat in pijama- dupa ce ai oprit alarma si ai mai lenevit inca 10 minute- sa te pregatesti pentru o noua zi.

S-a mintit ca maine va fi mai bine, ca durerea va inceta sa o chinuie. Dar nu a fost nici pe departe asa. In cele din urma, tot pe patul de spital a ajuns. Oricat a incercat sa evite asta, oricat s-a rugat sa nu se ajunga la asta, s-a vazut nevoita sa porneasca o lupta pentru care nu credea ca va avea vreodata forta si curajul necesare. Dar nu voia sa se lase infranta de cancer, asa cum se intamplase cu mama ei, cu 5 ani in urma! Nu! Ea voia sa traiasca, voia sa fie langa copilul ei, sa o vada crescand.

ceas-guess-guw0128l1-123683

In lungile ore pe patul spitalului, dupa interventia cu complicatii, cand trebuia sa indure si chimioterapia, isi privea ceasul Guess, cadou de la mama sa si se ruga ca tot cosmarul asta sa se termine cat mai repede si sa ajunga acasa. Ii era dor de fetita ei, de sotul care ii devenise intre timp ca o mama, asistenta si duhovnic. Ii era dor de pisica, de cainii ei, de gradina in care planta flori cand inca mai stia sa zambeasca…

Timpul trecea tare greu acolo, in spital. Si cand esti tintuit la pat, sub tratament, nu prea ai multe optiuni. Isi amineste cum acolo, in orele grele, se gandea cum inainte ca boala sa loveasca nu avea nicio secunda de ragaz. Nu cunostea notiunea de timp liber, viata ei era o constanta cursa. Acum, are prea mult timp si prea putine de facut. Unde e corectitudinea?!

Se gandea de multe ori care vor fi primele lucruri pe care le va face cand va fi vindecata: va petrece mai mult timp cu ai ei, se va face invatatoare, cum si-a dorit dintodeauna(desi avea o diploma, alesese o cariera mai banoasa, dar mult mai stresanta), va pleca intr-o vacanta relaxanta, isi va cumpara unul dintre acele ceasuri Guess la care se uita cu jind de multa vreme, va cumpara multe carti si se va relaxa citind in balansoar, sub bolta cu struguri.

Isi dorea sa nu mai risipeasca nicio secunda din viata. Si asta o facea sa suporte cu stoicism tratamentul, crizele de dupa , sa nu planga de dorul fetitei sau cand vedea cum sotul slabeste pe zi ce trece.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Au trecut aproape 2 ani de la operatie. A fost un drum lung de parcurs, presarat cu suferinta si multe lacrimi si semne de intrebare, dar  a reusit! In fiecare dimineata se bucura de cea mai placuta ora a zilei: ceasul unei noi zile. Fiecare zi e un nou inceput, in fiecare zi invata sa traiasca, sa se bucure de viata. Pune intotdeauna alarma sa sune cu 10 minute mai devreme, ca sa mai poata lenevi putin in pijama. Isi saruta copilul pe frunte si se roaga pentru ea, pentru ei toti. Apoi merge la bucatarie, umple ibricul si face cafea. Cu cafeaua aburinda, il ia de mana si merg amandoi in balansoar. E octombrie, se zgribuleste de frig, se cuibareste la pieptul lui. Inca 5 minute. Apoi se imbraca si pleaca la scoala, din septembrie e Doamna invatatoare…

15 Comments

  1. rosia victoria

    SUPER ARTICOLUL,IMI PLAC FOARTE MULT CEASURILE :),IAR ACESTA MARCA ESTE PRINTRE PREFERATELE MELE 🙂

  2. raileanu lavinia

    O poveste cu adevarat emotionanta ! Mi-a captat toata atentia ! Nu ca ceasul nu ar fi frumos , insa din asemenea povesti de viata , putem invata cu totii cate ceva ! 😉 :*

  3. meorcaneanu elena

    Dumnezeu sa va aiba in grija inpreuna cu toata familia ,sa fiti sanatosi si fericiți. Doamne ajută ”’

  4. Paola paola

    Nu te cunosc atat de bine dar citisem intr-un articol recent ca mama ta fusese diagnosticata de cancer, oare o parte din povestioara de mai sus este o parte din experienta ta de viata atat de frumos scrisa si redata? Si mama mea a descoperit o tumora la san, deocamdata nu s-a extins si urmeaza sa fie operata anul asta. Sper sa fie bine, desi legatura noastra nu este una stransa, s-a racit in urma numeroaselor ei plecari peste hotare, nu cred ca mi-ar fi prea usor. Insa unii sunt chemati mai repede la Cel de sus.
    Doamne ajuta si sanatate multa tie si familiei tale.

    • Comment by post author

      Ana Naghi

      Da, Paula, partial e povestea mea, desi mama a supravietuit luptii cu cancerul, slava Domnului! Iar problemele grave pe care le-am avut in toamna m-au facut sa vad lucrurile altfel, sa traiesc altfel fiecare clipa: mai simplu, dar mai intens in acelasi timp.

      Multumesc! Sanatate si tie si celor dragi tie!

  5. M-ai facut sa plang citind acest articol. Asa se intampla cand nu ne ingrijim cu atentie sanatatea, dar, ce bine ca s-a sfarsit cu bine povestioara ta !
    Ceasul este deosebit !

  6. Rotaru Gabriela Tatiana

    O poveste ce m-a emotionat,cred ca este povestea vietii tale,o poveste scrisa cu sufletul plin de durere,dar speranta ,speranta e cea care sta pe culmile inalte ale sufletului si care alaturi de credinta inving chiar si timpul uneori. Sanatate multa si Doamne ajuta !

  7. Foarte frumoase! Daca as putea as cumpara cate unul de fiecare 😀

  8. Diana Dranca

    O poveste foarte emotionanta. Din pacate uneori trebuie sa trecem prin momente dificile ca sa invatam sa apreciem lucrurile importante din viata si smai ales pe cei dragi !

Leave a Reply