Unde zboara timpul?

Zilelele acestea se  implinesc 2 ani de la botezul Emei…Pfuuui,ce emotii ma cuprind!Nu imi vine sa cred cat de mare s-a facut,parca ieri era mogaldeata care dormea ca un inger in biserica si pe care nasa a trebuit sa o trezeasca pentru a primi botezul 🙂

Bineinteles ca am plans…De ce?Greu de spus sau poate usor,o vedeam primind taina botezului in ziua respectiva si mi-o inchipuiam in aceeasi biserica in rochie alba de mireasa,peste ani si ani,cand va deveni un OM pe picioarele lui,reluand povestea fireasca pe care au trait-o (si o traiesc) parintii ei.

Nu sunt adepta petrecerilor cu staif,sa ne laudam la lume ce bani avem noi.De aceea pentru noi a contat slujba de crestinare-foarte frumoasa si emotionanta-iar „petrecerea” a fost una restransa,acasa,doar cu cei dragi alaturi.Am facut totul pentru sufletul nostru,nu pentru altceva…

Stau si ma gandesc: unde a zburat timpul?Nu il putem intoarce,dar ceea ce putem face cu siguranta este sa traim la maxim fiecare clipa!Si sa ne bucuram de familie,este singurul reper real in viata noastra!Aratati-le iubirea celor dragi prin fapte in fiecare zi!