-Mamaieeeee!
-Ce-ai, maica, ce arde?
-Iar se da imaginea peste cap! Nu am inteles nimic din desenele astea!
-Da-i si tu un pumn in tub si daca nu-si revine, ma duc sa misc antena. Acum lasa-ma, ca mi se arde ceapa!
Dupa alte 10 minute…
-Mamaieeeee!
-Doamne, ce-s eu alba-n cap, da’ ce peri albi imi scoti tu! Ce mai vrei?!
-Baraie televizorul, nu mai aud nimic! Zici ca e Trabantu’ lu’ vecinu’ cand porneste dimineata.
-Si ce vrei, maica? Macar acum vezi, nu?
Dezamagire mare, nepotul adoarme bosumflat.
A doua zi dimineata…
-Ce-ai fata asta? L-ai vazut pe necuratu’?
Liniste.
-Ionele, te-am intrebat ce ai patit, ai visat urat?
-Auzi, mamaie, daca iti spun ce am visat nu o sa ma crezi. Nici eu nu stiu de unde mi-au venit gandurile astea, zau! Se facea ca nu mai aveam 9 ani, ci 29. Si stateam acilea, la matale, cum stateam aseara la desene.
-Asa, si?
-Stai mamaie, sa imi trag sufletul. In locul televizorului tau era mamaie o magaoaie maaare cat frigideru’ Fram. Si statea agatata pe perete, nu imi amintesc sa fi vazut vreo masa de televizor dedesubt. Televizor LED cica se numea…
-Aha si de unde aveai tu, ma rog, asa televizor?
-Nu il cumparasem din magazinul de la oras, ci il comandam si venea televizorul la noi. Il luasem de la magazinul MarketOnline.ro. Dar stii cat de mult ne gandisem ce sa luam? Ca asa oferte nu mai vazusem neam de neamu’ nostru. Ne uitam la atatea televizoare si nu a fost usor sa luam unul.
-Si sa vezi dracie: nu ma mai dadeam jos sa pornesc televizorul, stateam in varful patului si apasam un singur buton pe telecomanda, mamaie. O cutiuta cu multe butoane. Si porneste magaoaia si aici sa stai jos, ca te ia cu lesin: vedeam in culori!!! Cum te vad si cum ma vezi, mamaie! Adica ai parul negru, negru e! Ai ochii verzi, pai verzi ti-i arata, nu gri. A-saaaa ce-va!
-Mai baiete, ai febra? Ia vino aici! Nu arzi…
-Lasa-ma sa termin! Dupa ce am butonat pe cele 100 de programe si nu am gasit nimic care sa imi placa, ghici ce am facut!
-Ete, na! De un’sa stiu ce ai facut tu? Crezi ca impartim si visele, mai nou?
-Am pus jocuri pe televizor. Si m-am jucat zi-lumina si tot mai aveam jocuri multe. Si aveam si telefon fara fir cu care plecam de acasa si vorbeam pe strada. Cand ajungeam acasa puneam internet de pe telefon direct pe televizor si puteam sa vorbesc cu mama cand eu eram la tine si ea la Bucuresti. Si ne si vedeam, eu pe ea si ea pe mine.
-Tie ti-e bine, baiete? Te doare ceva, te tine vreun junghi pe undeva? Nu inteleg o iota din ce spui!
-Mamaie, stii cat de clar se vedea si se auzea tot? Zici ca era aici in casa tanti de la Telejurnal. Si mai ….
-Hai, gata, ajunge! Am auzit destul! Duminica dupa slujba mergem sa iti citeasca preotu’ de frica!
*Articol scris pentru SuperBlog 2o14
rosia victoria
da ,super articolul,ai grije ce iti doresti ca se poate intampla!!1
Ana Naghi
Ionel a indraznit sa viseze, eu la varsta lui nu eram asa indrazneata 🙂
Lucica Lazar
Un articol foarte bun! 🙂
Ce bine ar fi daca s-ar indeplini visele……… eu am cam multe 😉
Ana Naghi
Ia-le pe rand, Lucica! 🙂
Sora Catalina
Multumim pentru articol, frumos.La ce vise asemanatoare am eu ar trebui sa imi citeasca preotul in fiecare duminica de frica 🙂
Ana Naghi
Pai spune mai departe! Macar sa scapi de frica 😀
Paola Paola
Draga mea, am poposit din nou pe blogul tau dupa atatea retineri cu musafirii mei si ce sa vad…?? ca de obicei un articol care imi aduce fie un zambet pe buze, fie imi ridica semne de intrebare fie ma face sa uit la ce face reclama ca sunt fascinata de poveste… felicitari!! foarte frumos scris! :*
PS: Sper sa te simti mai bine ca nu mai sunt la curent cu noutatile.
Ana Naghi
Stai linistita, bine ai revenit!
Si pana la urma, care dintre cele 3 variante a fost? 😀
Sunt in „mentinere” pana la operatia programata pe 5 noiembrie. :*