O carte inchisa este doar o bucata de hartie.
Proverb chinezesc
Pana nu demult, eram un morman de hartie alba pe care se asternea nemilos praful. Ma sufocam si asteptam sa se intample ceva… Nu stiam ce, dar refuzam sa cred ca asta era tot ce mi-era destinat: sa zac uitata intr-un vechi depozit. Vremea trecea, dar nimic deosebit nu parea sa urmeze. Toate zilele se scurgeau sub semnul nimicului.
Ma resemnasem cu ideea ca voi sfarsi roasa de vreme. Pana intr-o zi cand a aparut ea. Parea la fel de abatuta ca si mine, nu reuseam sa ghicesc macar un zambet pe chipul ei. Zeci de ganduri pareau sa o framante. Nu stiam ca ma asteapta, stiam doar ca voiam sa ies cat mai repede din intunericul depozitului.
Multe zile am zacut pe masa din sufrageria ei. Era aceeasi tanjeala, doar locul in care ma aflam era altul…
In acea dimineata m-a luat cu ea la locul caruia ii spunea munca. Nu intelegeam prea bine ce se intampla si ce caut eu acolo. Locul era impanzit de oameni care alergau in toate directiile, grabiti si incruntati.
M-am trezit plimbata din mana in mana, pana am ajuns la un batranel simpatic. El parea sa fie singurul care sa vada in mine mai mult decat o hartie. Desi mi-am dat rapid seama ca nu ma aude, parea sa ma inteleaga. M-a privit cu blandete si mi-a spus ca urma sa mi se intample ceva minunat, sa nu ma tem. Ca, in sfarsit, voi capata importanta pe care o meritam. Nu intelegeam ce vrea sa spuna, dar eram nerabdatoare sa aflu.
Iarasi am trecut prin mai multe maini si masinarii ciudate si- pana sa ma dezmeticesc- aratam cu totul altfel decat eram in depozitul intunecat si care mirosea a mucegai. Eram…diferita. Desi aveam file perfect taiate, scrise cu grija si coperti lucioase, eu ma simteam la fel. Unde era acel ceva minunat despre care vorbea batranelul?!
O scurta plimbare si am ajuns intr-un loc luminos – librarie din cate am inteles- unde alte surate erau frumos asezate pe rafturi: unele mai groase, altele mai subtiri, unele cartonate, altele nu, cu desene sau fara…
Cand un copilas s-a apropiat de mine si a strigat: Mama, uite ce carte frumoasa! am aflat ca nu mai eram hartie, acum ma numeam carte... Bucuria din glasul fetei m-a facut sa tresar. Pentru prima data, cineva ma privea cu interes.
Am ajuns in casa ei si – in fiecare seara- mama ma deschidea si ii citea celei mici povesti de noapte buna. Era ca si cum ma puteam face auzita, pentru prima data vorbeam, spuneam ceva.
Cata bucurie ii aduceam copilei, cum o faceam sa se creada o printesa neasemuita . Bucuria ei era si bucuria mea!
Anii au trecut, coperta mea nu mai e asa lucioasa, dar eu ma simt la fel de bucuroasa ca in prima seara in care am fost deschisa… Fetita cu codite e acum femeie in toata firea, are propriul ei copil.
Am vazut ca uneori ea citeste de pe o bucata neagra si rece care se cheama Ebook Reader, insa seara, la culcare, ii citeste baietelului ei povestile asternute pe filele mele. Ma deschide cu drag, ii simt caldura mainilor. Ma miroase, as vrea sa stiu la ce se gandeste cand zambeste. Cand ma priveste, revad fetita cu codite care m-a luat de pe raftul librariei…
Luminita Tudosa
Eu citesc foarte multa literatura clasica
Ana Naghi
E un lucru bun 🙂
Monyk
Mie nu imi place sa citesc de pe Ebook Reader sau Laptop, nu sunt atat de atrasa de ele si imi scade si interesul fata de continut. Dar na, cica trebuie sa ne adaptam. 😛 SUPERBA poveste!
Ana Naghi
Probabil ca evolutia viitoare va insemna inmultirea cartilor online, dar, cata vreme se vor mai tipari carti, voi ramane la ele 🙂
Catalina Sora
Mie imi place sa citesc carti tiparite, imi place mirosul acela de carte proaspat rasfoita 🙂
Ana Naghi
Deci nu sunt singura care crede ca mirosul cartilor are ceva special <3
Butnaru Nicu
Si eu prefer cartea tiparita.Este unic
Ana Naghi
Asa este 🙂
adriana stan
cartea trebuie sa o simti, sa-i pipai foile si sa o rasfoiesti cu drag….abia atunci vei citi cu sufletul!!!
Ana Naghi
Eu am o relatie speciala cu cartile pe care le citesc… Pana la a ma apuca de lectura propriu-zisa, le frunzaresc, le miros(mi se pare ca o carte are un miros special, inconfundabil).
Granpier Rodica
O poveste minunata,am citit cu o mare placere si m-a impresionat…eu prefer sa citesc cartea,niciodata nu am folosit laptopul,sau alte surse”moderne”,tinul cartii in mana e un altfel de sentiment <3
Ana Naghi
Asa e, chiar daca poti tine in mana si un EBook, nu e acelasi sentiment… Sau suntem noi romantici?! 🙂
ghizdavu iuliana simona
mi-a placut mult poveste cartii dar si proverbul chinezesc si mie imi place sa citesc dar in ultima vreme am citit mult carti motivationale ,ma ajuta mult
Ana Naghi
Am citit si eu intr-o perioada carti motivationale, acum citesc mai mult beletristica, desi in viata mea au intrat si muuulte carti pentru copii, de cand sunt mamica si lucrez cu copiii. 🙂
Rotaru Gabriela Tatiana
Frumos articol,frumoasa povestea,cartea tiparita e cea care iti intra in suflet,o rasfoiesti cand vrei,ii simti mirosul,te atrage mai mult,o indragesti la prima vedere.
Ana Naghi
Multumesc, Gabriela! <3 Asa simt si eu, cum ai spus-o tu.
Fonodi Erika
Frumos, multumim! 🙂
Ana Naghi
Cu drag! Multumesc si eu 🙂
Kremer Anamaria Rut
superba povestea…si eu iubesc cartile si le gasesc frumoase! imi face placere sa citesc cand am timp! 🙂
Szia Judit
Multumesc pentru povestea faina….Imi aduce aminte de serile in care mi se citeau cateva pagini dintr-o carte cu copertile uzate, pe care abia era lizibil ‘Micul print”……Parca aud si acum vocea cristalina a mamei mele dragi….
Ana Naghi
Ce frumos… Eu nu prea am avut carti cand eram micuta, dar apoi am fost atat de „avida”, incat am recuperat 🙂
Lucica Lazar
De la o vreme m-am modernizat 😀 Stiu ca nu procedez bine dar il am pe Denys mereu in preajma si nu ma lasa sa citesc nimic 🙁