Paseste pe Strada Fictiunii!

O zi cu soare arzator, o toropeala ce te indeamna sa torci precum un motan batran. Lume putina pe strada, toti incearca sa fuga spre casa, serviciu sau pe unde ii mai trimit treburile. Ai zice ca e un oras parasit.

Nu am niciun chef sa plec, dar treburi urgente ma indeamna sa ma urnesc din casa. In statia de troleibuz nu e nimeni. Stau singura pe banca si astept. Dupa 10 minute de asteptare, nici urma de troleibuz. Asa ca ma decid rapid sa merg pe jos, sa o iau pe stradutele inguste si sa scurtez drumul. Cainii intaratati de caldura si de goana mea nebuna latra la toate portile. Mentin ritmul, dar arunc cate un ochi peste umar sa vad daca vreunul se tine dupa mine. Si asa merg cateva stradute. Ma uit la ceas, stau inca acceptabil, s-ar putea sa ajung la timp.

Intru pe Strada Fictiunii. Nu imi aduc aminte sa fi trecut vreodata pe acolo. Sau poate ca da si nu imi amintesc?! O curiozitate ciudata ma indeamna sa merg mai incet. E clar, nu mai ajung! Ce fel de strada mai este si asta? Casele nu au numar la poarta, ci se numesc intr-un fel sau altul, iar portile par coperti de carti…

La ceea ce ar fi trebuit sa fie numarul 4 pe coperta-poarta e scris cu litere de-o schioapa DOMNISOARA EINSTEIN, Philip Sington

– Nu sta nimeni aici, spuse vocea unui barbat misterios aparut de nicaieri.

Vazandu-ma surprinsa, barbatul continua:

– Domnisoara a fost internata intr-o clinica de psihiatrie, sper ca medicii de acolo sa reuseasca sa ii redea amintirile. E amnezica, nu stia cine e si adevarul ca nimeni de pe strada asta nu o cunoaste prea bine.

– Dar acolo unde e scris SALONUL DE MASAJ , Cornel George Popa ?

– Hmmm, nimeni nu vede cu ochi buni locul asta, mai ales sotiile de prin zona. Este salonul de masaj al Dariei Silvestri Mircescu, o dama cu moravuri usoare. Se zvoneste cum ca unii dintre clientii ei ar fi fost ucisi si toate degetele o arata pe ea. Politia va stabili adevarul, nu stiu ce sa zic. Se pare ca este pe Lista lui Alex.Stefanescu , cel mai critic dintre critici. El stie multe despre multi de pe strada asta si nu se sfieste sa isi dea cu parerea despre ei. S-ar putea sa il intalniti pe aici. Il veti recunoaste usor: e mereu cufundat in carti si o sa va spuna raspicat: Hai sa ne bucuram impreuna de frumusetea literaturii!

Ma plimb uimita pe strada aceasta inedita si descopar si alte „porti” la fel de surprinzatoare.

– Mi-ati putea spune mai multe despre aceasta strada? De ce nu sunt numere la fiecare casa? Si de ce portile arata ca niste coperti de carti?

– Sunteti pe Strada Fictiunii, aici nimic nu e ceea ce pare. Poate ca numerele sunt acolo, dar nu le vedeti dumneavoastra. Poate ca totul e in imaginatia dumneavoastra. Poate ca Editura All a luat toate personajele si le-a mutat pe o singura strada. Cine stie? Orice e posibil!

In loc sa elucidez misterul strazii noi si noi semne de intrebare se iveau in mintea mea.

– Dar unde sunt oamenii de aici? De ce suntem doar noi doi si nimeni altcineva pe strada?

– Daca vrei ca strada sa fie intens circulata e nevoie sa deschizi fiecare dintre aceste porti si sa descoperi ce este dincolo. Toti sunt captivi in salasurile lor si asteapta sa fie eliberati.

– Si cum as putea face eu asta?!

– Citind, doamna! Citind cat mai multe carti. Aceastea ascund povesti si personaje ce asteapta sa fie scoase la lumina. Intre realitate si fictiune nu e decat un pas insesizabil, iar cartile necitite sunt inchisori ale unor lumi inedite.

– Si de ce ar trebui sa ii eliberez si sa fac ca traficul pe Strada Fictiunii sa fie intens?

– Pentru ca e fix ca in viata! Ti-ar placea sa fii mereu singura? Sau sa ai cativa prieteni anosti si previzibili? Viata fara o doza de surpriza e ca mancarea fara sare. Este, dar nu ce trebuie. Lasa-te luata de val, descopera lumi si oameni noi, iubeste, uraste, razi sau plangi, dar traieste! Nu tine ferecate emotii minunate!

Totul incepea sa capete sens. Sincer, nu imi aminteam cand citisem ultima data o carte. In liceu citeam zi si noapte. Miroseam cartile, le citeam iar cand le terminam le strangeam la piept ca pe niste persoane dragi sufletului meu…

– Inteleg, ii spusei barbatului misterios. O ultima intrebare: cine esti tu?

– Sunt ghidul tau pe Strada Fictiunii. Rolul meu era sa iti amintesc ceea ce stiai deja, ceea ce era acolo dar uitasei.

*Articol scris pentru SuperBlog 2014