Recenzie „Daruieste-ti o zi de vacanta”

Marturisesc ca, de obicei, dupa ce termin de citit o carte, imi pot spune rapid parerea despre ea, ideile imi vin instant. Cand a venit vorba sa scriu recenzia pentru Daruieste-ti o zi de vacanta, de Gabriela Adamesteanu*, cuvintele refuzau pur si simplu sa se iveasca! Nici macar acum, cand indraznesc sa scriu, nu sunt convinsa ca voi atinge punctele importante.

Daruieste-ti o zi de vacanta este o nuvela de aproximativ 90 de pagini si totusi nu o citesti imediat. Cel putin eu nu am reusit sa o citesc rapid, caci nu este genul de scriere pe care o citesti asa, pentru dictie… E o lucrare mult mai profunda decat la prima vedere. Desi aparent este descrierea unui esec personal, cred ca de fapt vorbeste despre esec, in general, fie pe plan amoros, fie profesional sau chiar social.

Personajul este mai putin important, cred ca in cele 90 de pagini abia daca apare, de vreo doua ori, numele acestuia. Pentru ca de fapt autoarea nici nu isi propune sa creeze un personaj maret, nici sa prezinte evenimente marete, deosebite. E o lucrare despre viata, pur si simplu. Despre maruntisurile care ne umplu secundele vietii, despre trairile noastre cauzate de lucrurile care ni se intampla, despre efectele pe care le au persoanele care intra in viata noastra.

De ce se numeste Daruieste-ti o zi de vacanta? Simplu: desi actiunea pare una intortochiata, este vorba, de fapt, de o singura noapte in care personajul central(de fapt, nu prea sunt personaje) isi rememoreaza perioada de dinaintea esecului, fiecare pas care a dus la starea lui actuala. Si concluzia lui e urmatoarea: uneori uitam sa ne traim propria viata si conteaza prea mult parerea celorlalti despre noi si respectarea regulilor. Uneori, chiar ar fi cazul sa ne „luam o vacanta” de la toate, sa ne daruim macar o zi in care sa fim doar noi cu noi insine. Si atat…