Recenzie Lumina de la capătul nopţii- Ion Ariesanu

Va spuneam ca de ceva vreme citesc carti scrise de autori romani. Ultima carte citita este Lumina de la capătul nopţii de Ion Ariesanu.

Cartea este scrisa sub forma unei epistole a personajului principal- medicul Calin V.- catre un bun prieten. Pe langa intamplarile pe care i le relateaza acestuia, Calin V.vrea de fapt sa sublinieze un moment important in viata sa: regasirea sinelui si redescoperirea adevaratelor lucruri care conteaza in viata.

Romanul are un stil cam greoi, ce-i drept, episoadele se intercaleaza constant, ba ni se prezinta o scena de ieri, apoi alta de acum 10 ani, iar una recenta… Un cititor neatent se poate rataci ca intr-un labirint.

Ceea ce mi-a placut mult sunt pasajele in care sunt date adevarate definitii ale sentimentelor umane. Ariesanu este un filolog desavarsit, detine arta cuvantului.

Iata cum incepe romanul:


… Moartea fetitei din Salonul 6 m-a silit sa astern aceste insemnari pe hartie. Desi, dupa cum bine cunosti, prietene, un lung timp mi-am zis ca nu sunt facut pentru asa ceva : marturisiri, spovedanii, litanii, literatura pura . . . Cred ca o stii prea bine, viata mea nu a avut nici un centru sigur. Nici un drum precis. Nici un punct de sprijin. Uneori, am crezut ca s-a ivit cineva pe aceasta suprafata  intinsa si goala. Dar, cand am privit mai bine in jur, nu am descoperit pe nimeni. Poate ca istoria vietii mele intregi se confunda cu o chemare. Care singura a staruit in mine. Dar despre asta nu are rost sa-ti vorbesc. Acum, am in fata doar moartea fetitei din Salonul 6. Desi nu incep aceste insemnari doar pentru cazul in sine. Dar trebuie sa-ti marturisesc ca intamplarea a declansat in mine un resort necunoscut. Ca si cum as fi fost impins de ceva puternic, de un suvoi ascuns inauntrul meu, sa ma dezvalui si sa cuprind tot ce se cuvine, tot ce a insemnat viata mea, pana in aceasta clipa, pana in clipa acestor insemnari. Ma indoiesc (si tu o stii prea bine) ca as putea relata, chiar pe departe, intamplarile si ciudatenia lor, intr-un mod cat mai nuantat si cat mai adanc cu putinta, aratand felul cum ele mi-au marcat existenta si devenirea. Nu am mana formata a unui literat…

Aceasta este intamplarea care il zdruncina puternic pe Calin V, nu doar ca medic, ci si ca om. Acel moment este sinonim cu trezirea la viata, cu redescoperirea valorilor ei.

Mesajul cartii este unul profund: sa nu ne pierdem in propria viata, sa apreciem cu adevarat ce avem si sa nu cautam fericirea mai departe de cat putem ajunge, altfel sigur vom fi nefericiti…