Carti

Recenzie „Lupul travestit in bunicuta”

O carte pe care nu am lasat-o din mana pana nu am epuizat-o. Aveam nevoie de o astfel de carte, sa ma scoata din letargia in care ma aflu de mai bine de o saptamana. Nimic nu mi se parea ca merita osteneala, nimic nu imi facea o deosebita placere. Rar mi se intampla asa ceva, sa imi fie greu sa ies dintr-o astfel de stare, dar iata ca mi s-au terminat si mie bateriile, la un moment dat. Asa ca tare ma bucur ca am descoperit carticica asta. Ceva mi-a spus sa o iau numaidecat.

Si am luat-o…

… Au urmat vreo 3 ore de lectura spumoasa, mai ceva ca o sticla agitata de Moet. Citeam langa copilul meu dormind si- cu greu- ma abtineam sa nu izbucnesc in ras. Spun cu greu, pentru ca rasul e ceva firesc cand tii aceasta carte a lui San-Antonio in mana.

lupul-travestit-în-bunicuţă

Cel mai copios San‐Antonio de la Comedia umana a lui Balzac incoace! Vacarmul pe care‐l auzi dinspre strada îl fac companiile Metro Goldevin şi Paramount of Venus, care s‐au luat la pumni care sa cumpere prima drepturile de ecranizare.

Apropo, San-Antonio e un scriitor francez, iar asta e pseudonimul lui Frederic Dard. Cum si-a ales pseudonimul? Cu ochii inchisi si cu stiloul indreptat spre harta SUA – iar San-Antonio e un oras din SUA…

Romanul de mici dimensiuni Lupul travestit in bunicuta e unul politist, ca de altfel toate romanele seriei aparute la Editura Univers si semnate de autor cu pseudonimul San-Antonio.  Acelasi nume il poarta si eroul romanelor: comisarul San-Antonio.  Simpaticul personaj mai face si pe naratorul din cand in cand.

Desi nici actiunea in sine nu e deloc de lepadat – dovada fiind batalia marilor producatori din industria cinematografica pentru drepturile de ecranizare- acel ceva care face o carte sa fie deosebita este, in cazul de fata, limbajul. Mai exact stilul de a vorbi si chiar de a gandi a comisarului-uneori narator San-Antonio. Desi uneori tind sa cred ca exagereaza putin, mai ales cand i se adreseaza direct cititorului, il iertam pe San-Antonio(aici intelegeti voi daca pe comisar sau pe romancier). Sa spunem ca suntem cititori cu simtul umorului, ca am ras suficient inainte de momentele astea si ca trecem cu vederea.

Nu va spun nimic despre actiune, decat atat: adrenalina creste treptat. Tocmai de asta nici nu poti lasa cartea usor din mana. Despre ce e vorba, voi sa imi spuneti, dupa ce o cititi! 🙂

Musai vreau parerea celor care au savurat-o deja!

3 Comments

  1. interesanta recenzia…cat despre starea ta de spirit, stai faraa grija ca va trece!:)asa patesc si eu primavara si toamna, probail din cauza asteniei, dar imi revin fara sa imi dau seama…!

  2. Da, cred ca din cauza vremii acestieia asa inchisa si mohorta si mie mi se intampla.Nu am ciciti pana acum romane ploitise,pare un subiect interesant !

Leave a Reply